În suferinţă... "nu este bine ca omul să fie singur" (Gen 2,18)

de pr. Albert Babiaş, preot capelan la Spitalul Municipal Roman

Carl Gustav Jung, medic psiholog şi psihiatru elveţian, spune că există atât de multă suferinţă inutilă pe lume din cauză că oamenii nu vor să accepte "suferinţa legitimă", care vine din simplul fapt că sunt oameni. De fapt, el spune că un comportament nevrotic este de obicei rezultatul refuzului acestei suferinţe legitime. Această negare a durerii necesare ca om aduce persoanei respective, pe termen lung, de zece ori mai multă suferinţă. Un element vital în suferinţă este acceptarea ei. Să renunţăm la a-l mai întreba pe Dumnezeu de ce, ci mai degrabă să-l întrebăm ce anume sunt chemat să învăţ din această suferinţă. Suferinţa nu are nevoie de o explicaţie, ea are nevoie de un sens.

Un medic oncolog român, la care vin multe persoane diagnosticate cu cancer, niciodată nu le spune pacienţilor săi: "Gata, du-te acasă şi aşteaptă moartea!". Dar, privindu-i în ochi, fără să-i mintă, le spune: "Încă se mai poate face ceva!"

Acel ceva care se poate face este întotdeauna pentru o persoană suferindă, de fapt, o trusă medicală pe care scrie "ultimul ajutor".

Biserica primară, aflată în rugăciune, în aşteptarea Coborârii Duhului Sfânt, ne spune Scriptura, era o inimă şi un cuget. Erau împreună, unii cu alţii, dar mai mult decât atât, unii pentru alţii.

"Ultimul ajutor" înseamnă în primul rând ca noi să fim unii pentru alţii, să vedem de ce anume are nevoie cel bolnav, cum putem să-l facem să simtă că în suferinţă nu e singur. În faţa celui suferind trebuie să venim cu inima plină de compasiune, blândeţe şi disponibilitate.

Ultimul ajutor înseamnă împăcare, iertarea, eliminarea tuturor reminiscenţelor trecutului.

Ultimul ajutor poartă cu sine şi grija Bisericii pentru cel suferind.

Sacramentul Ungerii bolnavilor este un ajutor divino-uman. Este harul nevăzut care coboară asupra fiinţei celui suferind, este gestul vizibil, ungerea cu untdelemn sfinţit, dar este şi colaborarea întregii Biserici care susţine în rugăciune mădularul bolnav al Trupului lui Cristos.

La îndemnul Sfântului Părinte Papa Francisc, să ne rugăm "pentru ca sacramentul Ungerii bolnavilor să dăruiască persoanelor care îl primesc şi celor dragi ai lor tăria Domnului şi să devină din ce în ce mai mult pentru toţi un semn vizibil de compasiune şi de speranţă".