de pr. Fabian Doboş
La 27 iunie am aniversat 140 de ani de la fondarea Diecezei de Iaşi (27 iunie 1884). La Sfânta Liturghie, prezidată de episcopul Iosif Păuleţ, căruia i s-au alăturat episcopii Petru Sescu şi Petru Gherghel, un mare număr de preoţi şi credincioşi, părintele predicator Alois Bulai a făcut o sinteză a evoluţiei diecezei, evidenţiind fidelitatea preoţilor şi a laicilor din Moldova faţă de cuvântul lui Dumnezeu şi faţă de Sfântul Scaun, mai ales în timpul persecuţiei comuniste.
La finalul celebrării au fost prezentate câteva lucrări despre istoria diecezei. Ulterior, câţiva invitaţi au primit placheta jubiliară şi medalia "Anton Durcovici", la 10 ani de la beatificarea episcopului martir.
Dacă medităm la faptul că în Biserica Universală unele episcopii au o existenţă milenară, este clar că Dieceza de Iaşi este una tânără, dar acest lucru reprezintă un mare avantaj pentru întreaga Biserică. Astfel, Dieceza de Iaşi se bucură de un renume deosebit în rândul episcopiilor din ţară şi din Europa, având faima de "izvor de vocaţii", dar şi de catolici "habotnici", ultimul cuvânt putând fi tradus prin "practicanţi", adică autentici. Astfel, nimeni nu se poate mira de faptul că, mergând prin diferite dieceze din ţară şi străinătate, întâlneşte preoţi sau călugări/călugăriţe care provin din Dieceza de Iaşi.
Deşi catolicii au vieţuit la est de Munţii Carpaţi încă din secolul al XIII-lea, fiind organizaţi de-a lungul secolelor în diverse dieceze (a Cumanilor, Siret, Baia, Bacău), la 27 iunie 1884, Papa Leon al XIII-lea a decis înfiinţarea Diecezei de Iaşi, mai ales pentru faptul că "Mica Unire" (1859) a Principatelor Române a deschis calea catolicilor spre Occident şi din octombrie 1881 România, deja stat independent, a devenit regat, sub sceptrul marelui Carol I, prinţ german, botezat în confesiunea catolică.
După numai doi ani de la înfiinţarea diecezei, primul episcop de Iaşi, Mons. Nicolae Iosif Camilli, la invitaţia papei care a înfiinţat dieceza, a deschis Seminarul Diecezan "Sfântul Iosif" din Iaşi, în vederea formării tinerilor indigeni la Sfânta Preoţie.
Dacă ar fi să descriem drumul parcurs de catolicii din Dieceza de Iaşi, ar trebui să publicăm sute, poate chiar mii, de volume, dar ajunge să amintim faptul că Seminarul Diecezan a dat, de-a lungul timpului, sute de preoţi care au slujit fie în dieceză, fie în alte ţări, şi că Seminarul Franciscan, înfiinţat la finele secolului al XIX-lea la Hălăuceşti, a fost şi încă este un ferment spiritual, care, alături de episcopul diecezan, continuă predicarea cuvântului.
După evenimentele din 1989, în Dieceza de Iaşi au venit diverse congregaţii călugăreşti de femei şi bărbaţi, care s-au integrat rapid în viaţa religioasă a catolicilor din Moldova, aceştia lucrând cu mult spor, în special în şcoli şi spitale.
Un aspect important în istoria recentă a diecezei este cel al tinerilor plecaţi în străinătate pentru o viaţă mai bună. Aceştia păstrează legătura cu localităţile natale, mai ales pentru că sunt deseori vizitaţi în diferitele ţări din diverse continente de episcopul de Iaşi, care le aminteşte mereu de rădăcinile moldave.
Evident, la ceas aniversar, trebuie să recunoaştem că meritul cel mai mare este al lui Dumnezeu, dar şi cei care au slujit şi predicat cuvântul în Moldova au importanţa lor, pentru că Domnul se foloseşte de oameni pentru a-l mântui pe om. Cinste, mulţumire şi recunoştinţă înaintaşilor noştri!
