de sr. Monica Bogdănel, Surorile Providenţei
Anual, în perioada 18-25 ianuarie, se celebrează Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor. În scrisoarea apostolică "Tertio Millennio Adveniente", Sfântul Ioan Paul al II-lea scria: "Ecumenismul sfinţilor este, poate, cel mai convingător. Comuniunea sfinţilor vorbeşte cu un glas mai puternic decât cel al factorilor de diviziune".
Unul dintre sfinţii ecumenici este Grigore din Narek, sfânt aparţinând Bisericii Armene, declarat învăţător al Bisericii de către Papa Francisc la 12 aprilie 2015.
Sfântul Grigore din Narek este una dintre cele mai importante figuri ale gândirii şi literaturii religioase armene medievale, teolog şi poet religios. S-a născut în jurul anului 950 într-o familie de scriitori şi oameni ai Bisericii. De copil a fost încredinţat îngrijirii abatelui Anania de la mănăstirea din Narek, unde exista o celebră şcoală biblică şi patristică.
A devenit preot la vârsta de 25 de ani, dedicându-se lui Dumnezeu. A trăit aproape toată viaţa în mănăstirea din Narek, predând la şcoala mănăstirii. Ales abate la moartea lui Anania, a trăit o viaţă umilă, plină de caritate, impregnată de muncă şi rugăciune, animată de iubirea arzătoare faţă de Cristos şi Maica Sfântă. Viaţa monastică i-a fost de ajutor spre atingerea culmilor sfinţeniei şi ale experienţei mistice, dovedind înţelepciunea prin numeroase scrieri teologice. Deoarece faima sfinţeniei sale a trecut dincolo de zidurile mănăstirii, Grigore a devenit un reformator al călugărilor. Însă radicalitatea fidelităţii în observarea regulilor monastice contrasta cu relaxarea unor novici. Aceştia, împinşi de invidie, au pornit o persecuţie infamă contra lui, acuzându-l de erezie. Drept urmare, a fost demis. Pus la încercare de către doi călugări înţelepţi, Providenţa nu a întârziat să-l ajute pe slujitorul credincios, dovedind ortodoxia învăţăturii sale.
Grigore s-a angajat şi în respingerea tendinţelor eretice ale unei secte, fapt care a dus la numeroase atacuri din partea acestora în domeniul doctrinei.
Scrierile sale au început cu un comentariu la "Cartea Cântarea Cântărilor", la rugămintea unui prinţ armean. În ciuda rezervelor pe care le avea, că este prea tânăr pentru această sarcină, comentariul său a devenit faimos pentru claritatea lui în gândire şi limbaj şi pentru excelenţa prezentării teologice. A scris multe scrisori faimoase, ode, cântări şi discursuri. Multe dintre rugăciunile sale se regăsesc astăzi în Sfânta Liturghie celebrată în fiecare duminică în bisericile armene din lumea întreagă.
Capodopera Sfântului Grigore este considerată a fi "Cartea Plângerilor", cunoscută şi ca "Narek", compusă din 95 de rugăciuni, fiecare intitulată "Conversaţie cu Dumnezeu din străfundul inimii". O temă centrală este separarea omului de Dumnezeu şi căutarea lui în vederea reunirii cu el. Sfântul Grigore îşi descria astfel lucrarea: "Literele ei sunt ca trupul meu, mesajul ei, ca sufletul meu". Şi-a numit cartea "O enciclopedie a rugăciunii pentru toate naţiunile". Speranţa era că ea va sluji ca ghid de rugăciune pentru oamenii din toată lumea. După apariţia tiparului, cartea a fost publicată în Marsilia în anul 1673, fiind de atunci tradusă în cel puţin 30 de limbi.
Sfântul Grigore din Narek străluceşte asemenea unei stele care arată drumul de parcurs până la comuniunea deplină. Mesajul său, deşi este profund înrădăcinat în experienţa poporului său, are o valenţă universală şi ecumenică: sinceritatea sa l-a făcut scriitor al sărăciei umane, încrederea în Dumnezeu în mijlocul încercărilor a caracterizat istoria şi spiritualitatea sa, iar solidaritatea universală înrădăcinată în fraternitatea umană şi în comuniunea sfinţilor l-a condus pe Sfântul Grigore la identificarea cu săracii şi păcătoşii din orice timp şi loc, mijlocind pentru ei. Fie ca exemplul şi mijlocirea lui să conducă Bisericile în drumul spre unitate şi pace.
