O Biserică rigidă sau flexibilă?
de pr. Petru-Sebastian Tamaş
Majestatea Voastră,
Oare a fost prea rigid Sfântul Părinte atunci când v-a excomunicat pentru că v-aţi botezat copiii într-o altă Biserică? Oare Biserica Catolică ar trebui să fie mai flexibilă în probleme de morală? Indiferent de răspuns, nu pot să nu observ insistenţa Majestăţii Voastre, chiar până în ceasul morţii, de a fi iertat şi reprimit în Biserica Catolică. De-a lungul timpului, deşi excomunicat, aţi participat la Liturghii în catedrala catolică din Iaşi în perioada refugiului. Oare de ce? Răspunsul este unul singur: doar în Biserica Catolică ştiaţi că sunteţi cu adevărat "acasă".
Tinerii de azi se întreabă şi ei frecvent: Oare nu o fi prea rigidă doctrina Bisericii Catolice? Oare de ce este aşa inflexibilă în ceea ce priveşte căsătoria, contracepţia, avortul, sexualitatea etc.? Morala sexuală şi familială reprezintă cea mai contestată învăţătură a ei. Pentru a fi mai atractivă, de ce Biserica nu se adaptează timpului ajustând unele învăţături? Pe de altă parte, lumea e încântată de învăţăturile Bisericii cu privire la slujirea săracilor, la grija pentru mediul înconjurător etc.
Schimbarea este esenţială pentru nişte creaturi imperfecte, aşa cum suntem noi, iar rigiditatea este un defect, o piedică în calea progresului. Mereu avem ceva de îmbunătăţit. Oare funcţionează acest principiu în toate domeniile? De exemplu, nimeni nu îi critică pe matematicieni pentru că sunt rigizi cu privire la legile matematicii, care rămân neschimbate (de exemplu, teorema lui Pitagora). Motivul e acela că ele conţin adevăruri obiective, ce nu pot fi controlate de om. Că ne plac sau nu, ele sunt imposibil de schimbat. Există însă şi lucruri pe care în mod regulat le schimbăm (legea rutieră, stilul vestimentar etc.). Motivul e acela că ele sunt subiective, adică provin din fiinţa umană. Acestea n-au fost descoperite, ci formate, prin urmare pot fi ajustate în funcţie de preferinţa omului.
Se naşte o întrebare: Învăţăturile morale sunt mai aproape de adevărurile matematice (obiective şi neschimbătoare) sau de cele care vin din fiinţa umană (subiective şi schimbătoare)? Răspunsul corect ar fi: ambele. O parte dintre învăţăturile Bisericii pot fi ajustate în timp (de exemplu, legea postului). Altele însă au fost revelate chiar de Dumnezeu, iar Biserica nu este decât un mesager. Sfântul Părinte sau episcopii nu au autoritatea de a schimba acele învăţături, aşa cum niciun matematician nu poate schimba teorema lui Pitagora. Misiunea Bisericii este să protejeze adevărul obiectiv, divin, să-l împărtăşească oamenilor fără să-l compromită, nu să-l schimbe. Prin urmare, această rigiditate ascunde chiar o virtute în faţa atâtor ideologii, schimbătoare ca vântul, care pun presiune pe învăţătura Bisericii.
Majestatea Voastră, pe patul morţii aţi obţinut ceea ce v-aţi dorit mereu: comuniunea cu Biserica Catolică. Spun cei care v-au cunoscut îndeaproape că în ultimele clipe ale vieţii, când Sfântul Părinte v-a oferit iertarea deplină şi binecuvântarea apostolică, aţi fost un alt om. "Nervozitatea sa a făcut loc unui sentiment de resemnare şi de beatitudine care i-au permis să-şi trăiască ultimile luni ca un erou şi ca un sfânt fără o revoltă, fără un murmur, fără o clipă de protest împotriva morţii implacabile. Puterea credinţei este nemărginită", scria Constantin Argentoianu.
Da, unele legi morale revelate de Dumnezeu par greu de respectat de omul fragil, unele presupun chiar eroism. În realitate, în spatele lor se află un Legiuitor divin preocupat de binele omului, care ştie cum l-a făcut şi ce îi trebuie pentru a fi fericit. Schimbarea lor nu stă în puterea Bisericii, deoarece vin de dincolo de ea. Încercarea de eludare şi flexibilizare a acestor legi este doar o anestezie a durerii, care va fi eliminată doar prin respectarea asumată a legii divine, care ajunge la om prin Biserică.
