de pr. Cristian Blăjuţ, OFMConv.
În marea familie a celor care cred şi alcătuiesc Biserica există o categorie de creştini care, din voinţa lui Dumnezeu şi prin inspiraţia Duhului Sfânt, primesc o carismă specială şi constituie o parte importantă din Biserică. Acestea sunt persoanele consacrate.
Acestor persoane Biserica le dedică o zi cu totul specială şi îi invită pe toţi membrii Bisericii - credincioşi şi cler - să se roage pentru ele în ziua de 2 februarie, când se celebrează liturgic Prezentarea Domnului Isus la Templu, o sărbătoare care în Orient mai poată şi numele de Hypapante, adică Sărbătoarea Întâlnirii.
În mod providenţial, Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea a ales această zi, deoarece persoana care îl întâlneşte pe Cristos şi are curajul de a-l urma, răspunzând chemării sale, devine un "vas ales" (cf. Fap 9,15), pentru o misiune specială, care comportă o dăruire totală. Tineri şi tinere, dornici de a şti ce trebuie să facă pentru a dobândi viaţa veşnică (cf. Mt 10,17-22), aleşi şi formaţi la şcoala virtuţilor, după modelul lui Cristos cel curat, sărac şi ascultător, îşi dedică viaţa în slujba aproapelui din iubire faţă de Dumnezeu, fiecare după specificul carismei proprii ordinului, congregaţiei sau institutului căruia îi aparţine.
La baza unei chemări se află mereu iniţiativa lui Dumnezeu care, şi astăzi ca şi ieri, în vremea activităţii publice a lui Isus pe pământul Galileii, continuă să cheme: "Veniţi după mine" (Mt 4,19); "Urmează-mă!" (Lc 5,27).
Iar răspunsul celui chemat duce la întâlnirea cu Cristos, la o cunoaştere mai profundă a lui, care face sufletul să exclame de bucurie: "L-am găsit pe Mesia" (In 1,41).
Pentru toţi, întâlnirea cu Cristos ar trebui să însemne bucurie, deoarece "bucuria evangheliei umple inima şi viaţa celor care se întâlnesc cu Isus. Cei care se lasă mântuiţi de el sunt eliberaţi de păcat, de tristeţe, de golul interior, de izolare. Cu Isus Cristos mereu se naşte şi se renaşte bucuria" (Evangelii Gaudium, 1).
Cine ar putea exprima această bucurie mai bine decât cel care şi-a dăruit întreaga fiinţă lui Dumnezeu şi trăieşte toată viaţa împreună cu Cristos şi pentru Cristos? Trăind cu fidelitate propria consacrare, cu bucurie şi devotament faţă de angajamentul asumat, persoana consacrată ajunge să exclame asemenea ucenicilor pe muntele Tabor: "Doamne, e bine că suntem aici!" (Mt 17,4). În felul acesta, persoana consacrată devine un martor credibil al omului care face propria experienţă a întâlnirii sale cu Dumnezeu, întâlnire ce duce la comuniune.
În această zi dedicată persoanelor consacrate, le dorim să fie şi să devină acea icoană fidelă a lui Cristos cel sărac, ascultător şi cast şi să rămână mereu fideli felului în care fondatorii diferitelor ordine, congregaţii şi institute, ai căror membri sunt, şi-au trăit propria carismă.
Privind cu recunoştinţă, trăind cu pasiune şi îmbrăţişând viitorul cu speranţă, aşa cum ne invita şi Papa Francisc în Scrisoarea apostolică adresată Tuturor consacraţilor cu ocazia Anului Vieţii Consacrate, vă doresc vouă tuturor, dragi persoane consacrate, prezente pe teritoriul Diecezei de Iaşi, multă sănătate în trup şi suflet şi mult har şi binecuvântare de la Dumnezeu, autorul chemării voastre, cu speranţa că dificultăţile vieţii nu vor reuşi să vă abată de la urmarea lui Cristos. Când veţi întâmpina greutăţi, amintiţi-vă de cuvintele lui Isus: "Curaj, eu am învins lumea" (In 16,33), precum şi de îndemnul Papei Francisc: "Veţi găsi viaţa dăruind viaţa, speranţa dăruind speranţa, iubirea iubind" (Scrisoarea apostolică Tuturor consacraţilor, II,5).
La mulţi şi binecuvântaţi ani, dragi persoane consacrate!
