Timp pentru şi despre Cristos

de Alma-Mariana Ciobanu

Isus s-a făcut om, s-a arătat vulnerabil încă de când a venit pe lume, pentru ca noi să auzim şoapta Domnului: Nu te voi lăsa niciodată singur! El s-a făcut asemenea nouă şi ne-a învăţat cum să devenim asemenea lui.

Răul nu se opreşte de Crăciun, bolile şi suferinţele nu iau sfârşit, dar ni se reaminteşte că, în mijlocul a toate acestea, steaua ce vesteşte naşterea Domnului încă luminează. Isus se face om ca să ofere sens şi scop momentelor noastre de bucurie, dar şi celor în care ne pierdem speranţa. El ne arată că iubirea divină e infinit mai mare decât iubirile noastre de aici, de pe pământ. În haosul şi răutatea timpului nostru, se naşte pacea şi blândeţea sub chipul unui Prunc. Sărăcia, abandonul, strigătele nu dispar în această perioadă, dar naşterea lui ne aminteşte că cea mai mare bogăţie s-a născut într-un grajd, unde au intrat păstori şi magi dăruind atât aur, cât şi nimicnicia lor în care Cristos s-a odihnit. Îmbrăcând firea umană, Dumnezeu ne-a învăţat, încă din primele sale clipe, că simplitatea poate deveni măreaţă, devenind o dovadă a prezenţei celui care insuflă viaţă.

Venirea Pruncului a pus în noi fărâme de divin, ne-a dat ocazia să ne transformăm inimile şi să slujim asemenea Sfintei Fecioare Maria care nu a ştiut niciodată de câtă iubire este capabilă, dar umilinţa din da-ul ei a înălţat-o şi a schimbat pentru totdeauna cursul istoriei noastre.

Putem considera Crăciunul ca fiind o sărbătoare despre bucuria colindelor, a revederilor şi a familiei în jurul mesei, dar ce sens au toate acestea dacă nu ne amintim că datorită lui Isus sărbătorim? Există Crăciun pentru toţi oamenii, însă Crăciunul original îl retrăiesc în fiecare an doar cei care îl vor în inima lor pe Cristos. El vrea să stea cu noi la masă, să ne dăruiască haruri, să audă nevoile noastre, să ne vindece inimile şi să îşi găsească ieslea-n oameni vii.

Pentru a lăsa Crăciunul să aducă o schimbare în viaţa ta, nu îl da la schimb pe niciun cadou al lumii. El nu e tradiţie de la oameni, ci e credinţa că poate exista un nou început. Pruncuşorul nu vine ca să-l dăm uitării după noaptea de Crăciun, ci pentru a rămâne până în veşnicie în noi şi cu noi. Sosirea celui aşteptat depăşeşte orice aşteptare! Maria, Iosif, păstorii şi magii au călătorit până în Betleem pentru a-l cunoaşte pe Isus, dar acum e nevoie doar să renunţăm la orgoliul ce ne întunecă mintea şi la autosuficienţa ce ne împietreşte inima, să privim ieslea şi să vedem că acolo sălăşluiesc toate motivele sărbătorii, toate răspunsurile căutărilor.

Nopţile de decembrie aduc luminiţe pe străzi, focuri ce încălzesc trupurile pierdute în mrejele unor sărbători, dar el ne invită să aprindem focul sufletelor noastre pentru a da iubirii un trup. El a coborât pe pământ pentru a şterge lacrimile celor întristaţi, a sta alături de cei singuri, a alina suferinţe şi doruri şi a-şi face cunoscută declaraţia de dragoste pentru fiecare.

Isus nu caută locuri speciale, persoane perfecte sau circumstanţe extraordinare, vrea doar o inimă deschisă şi sinceră, imperfectă, o inimă umană care să fie schimbată de bucuria naşterii divine.

Crăciunul fără Cristos e ca biserica fără altar, ca o melodie fără armonie şi o casă pustie. În timpul de aşteptare, dar şi în celebrare, să nu uităm că, aşa cum auzim într-un colind, ,,nu-i bucuria-n nostalgicul cânt, ci-n el, sărbătoare şi har!".