de pr. Florin-Petru Sescu
Ne pregătim cu bucurie de marea solemnitate a Crăciunului, celebrarea momentului extraordinar în care Isus Cristos, sub chipul pruncului divin, a intrat în lume dornic să o ia în stăpânire, schimbând-o fundamental prin iubire.
Am intrat în perioada Adventului, care premerge Crăciunului, trăind din plin cele două sensuri ale acestui timp: pe de o parte, ne pregătim cum se cuvine pentru a celebra Naşterea Domnului nostru Isus Cristos la Betleem şi, pe de altă parte, ne pregătim sufleteşte pentru întoarcerea definitivă a stăpânului divin. Ar trebui, aşadar, să trăim această perioadă binecuvântată a Adventului ca un timp al liniştii şi al reculegerii, un timp în care ne punem la dispoziţia lui Dumnezeu. În această perioadă îi facem loc lui Isus, îl lăsăm să ne ia "în posesie", pentru a gândi, a alege şi a acţiona aşa cum el şi-ar dori să o facem.
Preoţii misionari şi cei care cunosc cultura africană ştiu că pe acest continent există o credinţă larg răspândită, aceea a duhurilor care iau "în stăpânire" lucruri şi persoane, iar aceste duhuri sunt responsabile de lucrurile bune sau rele din natură şi de faptele bune sau rele ale oamenilor, pentru că ele "posedă" şi animă. Chiar dacă uneori acţiunile oamenilor sau lucrurile care se întâmplă sunt legate de decizii greşite ale oamenilor, cei mai mulţi dintre locuitorii Africii fac imediat legătura cu aceste puteri superioare care pot influenţa realitatea.
Într-un sat din tribul Ngandu (Congo) trăia o comunitate frumoasă de creştini, dar unii dintre ei nu erau convinşi că ar trebui să-şi boteze copiii încă de mici. De aceea, atunci când unii dintre copiii nebotezaţi au început să sufere de dureri de cap şi aveau un comportament ciudat, imediat s-a iscat o disensiune între ei. Preotul misionar italian şi-a propus să aplaneze conflictul, dar să aducă şi lămuriri cu privire la necesitatea Botezului, aşa că s-a folosit de perioada Adventului pentru a vorbi despre fenomenul "ngulu" (posesia lucrurilor şi a persoanelor) şi a început predicile sale cu aceste cuvinte: "A ieşit din mine spiritul cel rău atunci când m-am lăsat «ngulu» («posedat») de Domnul!"; după aceste cuvinte continua să explice frumuseţea credinţei şi roadele omului luat "în posesie" de Domnul. I-a încurajat pe toţi să se comporte aşa cum Isus s-ar fi comportat, primii să-şi boteze copiii, iar ceilalţi să-şi accepte aproapele. A fost ascultat cu plăcere, iar la finalul perioadei i-a întrebat pe cateheţi dacă termenii aceia păgâni pe care i-a folosit în predici au fost un motiv de scandal. Dar Joakim, unul dintre ei, a răspuns: "Părinte, fenomenul «ngulu» îl cunoaştem foarte bine. Ne-a fost mult mai uşor să înţelegem creştinismul şi necesitatea Botezului atunci când am legat toate acestea de cultura noastră locală. Când vom înţelege că Isus este în noi cu adevărat şi îşi doreşte să fie una cu noi, «să ne ia în stăpânire», atunci viaţa noastră de credinţă se va schimba, ne va fi mai uşor să înţelegem credinţa creştină şi să o punem în practică".
Ne pregătim pentru marele moment al Crăciunului, avându-l înaintea ochilor pe pruncul Isus, aşezat în iesle, cu braţele micuţe îndreptate spre noi, oamenii. El ne arată cum trebuie să fie un om "luat în stăpânire" de Dumnezeu. Aşa cum Dumnezeu ne iubeşte şi intră în lume căutându-ne pe noi oamenii, la fel şi noi trebuie să-l iubim şi să-l căutăm pe Dumnezeu, slujindu-l în aproapele.
Începând cu sacramentul Botezului şi continuând cu toate celelalte sacramente, Spovada, Euharistia, Mirul, Maslul, Preoţia sau Căsătoria, Dumnezeu caută să ne ia "în stăpânire" cu gingăşia şi bunătatea sa. El este Domnul bunătăţii de care merită să fim "luaţi în stăpânire".
