Jubileul iubirii
de Diana Bejan
În luna decembrie, cu ocazia deschiderii oficiale a jubileului ce se va desfăşura pe tot parcursul anului 2025, Papa Francisc ne îndeamnă să fim "pelerini ai speranţei", pentru a ne întări reciproc în credinţă şi pentru a-l putea recunoaşte pe Isus cel înviat în mijlocul nostru.
Pornind de la anul jubiliar din iudaismul antic, care se celebra o dată la 50 de ani şi marca un an sfânt, în care sclavii îşi puteau câştiga libertatea şi pământurile puteau fi înapoiate celor de drept, s-a ajuns ca, din anul 1450, jubileul să se celebreze, cu mici excepţii, o dată la 25 de ani, semn al renaşterii şi al reînnoirii în credinţă.
Dornic de a restaura în suflete şi în lume un climat al speranţei şi încrederii, Papa Francisc a ales drept moto al jubileului din 2025 "Pelerinii speranţei", "pentru a recupera simţul universal al fraternităţii şi pentru a ne apleca privirea asupra sărăciei galopante, ce împiedică milioane de oameni, femei, tineri şi copii, să trăiască în condiţii demne". Papa se referă, în particular, la refugiaţii forţaţi să îşi abandoneze căminele, amintind că "toţi suntem pelerini pe acest pământ şi avem datoria, pe lângă cea de a contempla frumuseţile creaţiei, să punem pe primul loc binele comun" (Scrisoarea Papei Francisc către Mons. Rino Fisichella, 11 februarie 2022).
Întregul parcurs al pelerinilor prin Roma va fi, de fapt, o călătorie iniţiatică, debutând cu trecerea prin Poarta Sfântă din Bazilica "Sfântul Ioan din Lateran", expresie a deciziei de a-l urma pe Cristos, pentru a intra în comuniune cu creştinii din întreaga lume, şi continuând cu celebrarea diverselor carisme şi misiuni, care ajută la conturarea unui profil creştin autentic (jubileul familiilor, al artiştilor, al antreprenorilor, dar şi al bolnavilor, al dreptăţii, al consolării etc.). Jubileul oferă, prin excelenţă, indulgenţă plenară tuturor celor care participă la evenimentele organizate, aceasta fiind o manifestare concretă a îndurării divine, care depăşeşte şi transformă graniţele dreptăţii umane. Astfel, un creştin eliberat de păcate va fi un creştin reînnoit, plin de speranţă şi capabil de a împărtăşi şi cu ceilalţi bucuria reîntâlnirii cu Dumnezeu, nu doar prin vorbe, ci şi prin fapte concrete de caritate şi iubire.
