de sr. Monica Bogdănel, Surorile Providenţei
Duminică, 20 octombrie, în cadrul Sfintei Liturghii celebrată în Piaţa "Sfântul Petru", Papa Francisc a canonizat-o pe sora Elena Guerra. S-a născut la Lucca (Italia) la 23 iunie 1835 dintr-o familie nobilă. De mică a primit o educaţie deosebită. După primirea sacramentului Mirului, la vârsta de 8 ani, a simţit o devoţiune deosebită faţă de Duhul Sfânt.
În anul 1856, a dat naştere grupurilor laice feminine "Grădiniţa Mariei" şi "Prietenii spirituale", având ca scop ajutorul spiritual reciproc între tinere. Aceste grupuri precedau în mod profetic metodele moderne ale Acţiunii Catolice. Din păcate, anul următor Elena a fost lovită de o boală gravă care a constrâns-o la o lungă perioadă de imobilitate.
După vindecare, a cerut să fie primită în rândul Doamnelor de Caritate care îi vizitau pe cei săraci şi bolnavi la domiciliu. Când holera a atins oraşul Lucca, Elena a primit acordul familiei de a vizita şi a îngriji bolnavii.
În anul 1870, la întoarcerea din pelerinajul de la Roma, a simţit inspiraţia de a fonda un grup de adoratoare ale Preasfântului Sacrament, dar a fost descurajată de directorul ei spiritual. Inspirată de viaţa Sfintei Angela Merici, a obţinut permisiunea familiei de a face "puţină şcoală" pentru câteva tinere sărace în casa unei Doamne a Carităţii. În decembrie 1872, cu ajutorul parohului catedralei, a deschis o şcoală privată pentru fiicele burgheziei şi ale nobilimii oraşului Lucca. Această operă s-a consolidat. Cu grupul de colege care o ajutau în realizarea acestui tip de apostolat a fondat Institutul "Sfânta Zita" dedicat educaţiei fetelor. Circa 10 ani a trebuit să înfrunte neînţelegerea concetăţenilor, a clerului şi chiar a familiei. În anul 1882, cu fondurile moştenite din împărţirea patrimoniului familial a cumpărat o casă în care a început viaţa comună a celor care se vor numi Oblatele Duhului Sfânt. Aici, cât timp a trăit, Elena a educat la credinţa creştină sute de tinere, printre care şi viitoarea sfântă Gema Galgani.
Convinsă fiind de rolul presei ca slujire fundamentală pentru Biserică, Elena Guerra a publicat numeroase scrieri despre situaţia femeii, educaţie, teme ascetice, Duhul Sfânt, Rusalii. Întristată fiind de neglijenţa creştinilor faţă de devoţiunea la Duhul Sfânt, a scris o broşură de rugăciuni la Duhul Sfânt pentru convertirea necredincioşilor. În 1889, a publicat novena "Noul cenacol", iar prin intermediul episcopului auxiliar de Lucca i-a scris Papei Leon al XIII-lea, îndemnându-l să încurajeze episcopii, iar prin aceştia, parohii, să pregătească sărbătoarea Rusaliilor cu o novenă.
Susţinută de Sfântul Părinte, sora Elena a instituit asociaţia "Cenacolul Permanent". Prin enciclica Divinum illud munus din 9 mai 1897, papa recomanda credincioşilor novena de Rusalii "în fiecare an, pentru întoarcerea la unitate a tuturor credincioşilor".
A sosit şi ceasul încercării. În perioada 1905 şi 1906, câteva surori din comunitate au acuzat-o de delapidarea patrimoniului institutului prin tipărirea publicaţiilor sale. Autorităţile bisericeşti au abligat-o să demisioneze din rolul de superioară şi i-au interzis să mai publice. Ea a ascultat şi, cu umilinţă, şi-a oferit viaţa pentru binele Bisericii. Scria în jurnalul său: "E frumos să faci binele, dar este mai sublim a-ţi lăsa mâinile legate fără a te revolta, împreunându-le într-un act suprem de adoraţie şi de perfectă adeziune la voinţa divină, căci situaţia cea mai umilitoare se transformă în acţiunea cea mai desăvârşită pe care o creatură o poate face".
Şi-a petrecut ultimii trei ani de viaţă suferind de diferite boli care i-au provocat moartea la 11 aprilie 1914. Era Sâmbăta Sfântă şi fondatoarea, după ce a sărutat pământul, a repetat cu voce puternică: "Cred!".
