de pr. Cristian Chinez
Spiritul olimpic sportiv este sintetizat în motoul: Citius, Altius, Fortius (în traducere: "Mai repede, mai sus, mai puternic"). Încărcătura lor provocatoare este orientată spre competiţie. Frustrant sau nu, pe timpul său, Sfântul Paul ne spune că doar unul câştigă. Acum se alcătuiesc statistici şi se flutură recorduri de egalat sau de depăşit. Unii însă participă considerând o realizare terminarea cursei. Sau îmbunătăţirea recordului personal.
Iată o viziune sănătoasă din punct de vedere psihologic: autodepăşirea! Viktor Frankl glumea, zicând că, spre deosebire de "psihologia adâncurilor" practicată de Freud şi Adler, care pune accentul pe plonjarea în trecutul persoanei şi în instinctele şi dorinţele inconştiente ale acesteia, el practica o "psihologie a înălţimilor", centrată pe viitorul persoanei şi pe deciziile şi acţiunile conştiente ale acesteia, cu accent pe eforturile şi tehnicile pozitive, pe acceptarea limitelor şi pe luarea unor decizii înţelepte.
Cuvântul latin excelsior (= tot mai sus) este poate cel mai generos în această direcţie. Dar a ajuns să fie folosit cu obstinaţie şi în domenii care parcă nu au nimic de-a face cu aşa ceva. După cum salutul comunist pus pe buzele copiilor (numiţi pionieri, dar trataţi ca simpli pioni) "Tot înainte!" excludea mai degrabă marşarierul sau abaterea de la linia partidului. Oricum, generozitatea în efort şi dăruirea rămân cel puţin perene.
