de pr. Florin-Petru Sescu

Continuăm şirul de interviuri ocazionate de împlinirea celor 25 de ani de existenţă a Centrului Misionar Diecezan şi în acest articol ne-am îndreptat atenţia spre cel de-al doilea director al Centrului Misionar Diecezan, mai exact asupra pr. Pavel Chelaru. Ne dorim să descoperim tot mai mult evoluţia Centrului Misionar.

- Cine este pr. Pavel Chelaru?

Sunt din Pildeşti şi m-am născut la 13 mai 1958 din părinţii Ludovic şi Maria. Am fost sfinţit preot la 29 iunie 1984 şi am activat în primii ani la Valea Mare şi la Iaşi, după care au urmat responsabilităţi cum ar fi: muzica sacră, prefect la seminar, paroh la "Sfânta Tereza" - Iaşi, misionar în Kenya, paroh la Tomeşti şi paroh la "Sfânta Tereza" - Roman. Actualmente sunt paroh de Novilara-Trebbiantico (Pesaro), Italia.

- Cum aţi primit vestea de a fi numit director al Centrului Misionar Diecezan?

Nu mai reţin exact în ce perioadă am fost numit director la CMD, dar cred că prin anul 2000. În iunie, am fost numit director al Centrului Misionar Diecezan, imediat după pr. Benone Lucaci şi înainte de pr. Claudiu Iştoc. Era în perioada în care mă ocupam de sănătatea proprie, locuind în mai multe locaţii din Iaşi: într-un apartament al episcopiei, la părinţii iezuiţi, la şcoala de dascăli de lângă Biserica "Sfânta Tereza", la Miroslava şi apoi la Tomeşti. Cert este că numirea a fost după ce am făcut cursul de misiologie în Italia, cursul de engleză la Londra şi după cele opt luni de experienţă în Kenya, când m-am îmbolnăvit.

- Cum au fost primii ani la Centrul Misionar Diecezan?

Am colaborat cu pr. Benone Lucaci, primul director al Centrului Misionar Diecezan, şi mi-am oferit disponibilitatea de a merge în Kenya ca misionar. Ceea ce-mi aduc aminte este că în această perioadă am fost de două ori în Kenya, prima dată singur, iar a doua oară cu ÎPS Aurel Percă, pe atunci episcop auxiliar de Iaşi, şi cu pr. Anton Dancă, pentru a-i vizita pe misionarii de la Maikona.

- Care a fost principala preocupare?

Grija principală ca director a fost sensibilizarea credincioşilor faţă de misiuni şi misionari.

- Care erau activităţile misionare în Dieceza de Iaşi şi cum aţi continuat?

Am continuat întâlnirile de formare misionară la Traian şi la Pralea, iniţiate de pr. Benone Lucaci. M-am ocupat de trimiterea primelor patru misionare laice în Africa, una din Galbeni, una din Bacău, una din Gherăeşti şi una din Pildeşti, care frecventaseră cursul de misiologie de la Traian.

- Enumeraţi câteva dintre activităţile cele mai importante ale centrului.

Am reuşit să formez un grup de persoane care să facă parte din Asociaţia Misionară "Inimă de Mamă" (AMIM) cu care aveam întâlniri săptămânale. Am reuşit să scoatem două sau trei numere din revista intitulată Misionarul şi apoi o foaie misionară lunară. Am sărbătorit 10 ani de la înfiinţarea AMIM la Tomeşti în 2010. Cu ajutorul membrilor asociaţiei reuşeam să-i susţinem pe misionarii noştri cu aşa-numitele buchete spirituale, materiale şi financiare, iar misionarii, când veneau în ţară, erau invitaţi să dea mărturie. Prin AMIM am reuşit să-i facem pe credincioşii noştri curioşi de realităţile misionare şi să-i îndrăgostim de vocaţia misionară primită la Botez.

- Un gând pentru cititorii noştri.

Gândul pe care doresc să-l transmit tuturor este legat de frumuseţea şi nobleţea vocaţiei misionare pe care cu toţii am primit-o la Botez şi de conştiinţa că fiecare dintre noi în felul său poate şi trebuie să fie misionar ad intra sau ad extra, plecând în ţările de misiuni sau rămânând în ţara proprie. Lăudat să fie Isus Cristos!