de sr. Monica Bogdănel, Surorile Providenţei
Prin decretul emis la 22 iunie, Papa Francisc a declarat-o venerabilă pe "păstoriţa" Lucia de la Fatima.
Sora Lucia a lui Isus şi a Inimii Neprihănite (Lucia dos Santos) s-a născut la 28 martie 1907 la Aljustrel (Fatima, Portugalia). În 1915, în timp ce ducea la păscut turma familiei împreună cu prietenele sale, a primit de trei ori apariţia silenţioasă a Îngerului Păcii. Această triplă apariţie s-a repetat în 1916 în timp ce era împreună cu verişorii ei, Sfinţii Francisc şi Iacinta Marto. În 1917, Fecioara Maria le apare celor trei copii în ziua de 13 a lunilor mai, iunie, iulie, septembrie, octombrie şi pe 19 august.
După moartea prematură a celor doi verişori, a rămas la Fatima până în 1921, când a intrat în colegiul din Vilar (Porto) al Surorilor Dorotee. Aici a luat numele Maria das Dores, pentru a nu-şi revela identitatea reală. La 24 octombrie 1925, în Spania, a început postulandatul în acest institut religios în care a depus profesiunea perpetuă la 3 octombrie 1934.
Din ordinul episcopului José Alves Correia da Silva, a scris patru documente intitulate "Memorii", în care descrie evenimentele apariţiilor. Pe 3 ianuarie 1944, a scris un alt document, conţinând "al treilea secret" pe care, într-un plic sigilat, i l-a încredinţat Mons. José Alves Correia da Silva care, la rândul său, l-a trimis la Vatican fără a-l citi.
În anul 1946, s-a întors în Portugalia, în comunitatea Surorilor Dorotee. Dorind să-şi trăiască mai intens vocaţia, a intrat, în anul 1948, în mănăstirea carmelită din Coimbra, unde va depune voturile solemne la 31 mai 1949. Aici a trăit urmând ritmul monastic, în rugăciune şi muncă, continuând şi o intensă activitate epistolară. A mers la Fatima la 13 mai 1967 pentru a se întâlni cu Papa Paul al VI-lea, iar la 13 mai 1982, 13 mai 1991 şi 13 mai 2000 pentru a-l întâlni pe Papa Ioan Paul al II-lea. A murit la 13 februarie 2005 la Coimbra (Portugalia). În 2006, trupul său a fost strămutat în bazilica din Fatima.
Sora Lucia a dorit din copilărie să parcurgă drumul sfinţeniei, purtând crucea împreună cu Cristos. Tăcerea, umila simplitate şi viaţa ascunsă au caracterizat viaţa ei consacrată. A fost generoasă faţă de săraci, împlinind fapte de caritate prin intermediul altor persoane.
Bogăţia profilului ei spiritual este strâns legată de evenimentul şi de mesajul apariţiilor mariane, faţă de care a păstrat mereu vie misiunea de a-l răspândi. E dificil să se separe viaţa venerabilei Lucia de apariţiile Maicii Domnului, deoarece multe suferinţe s-au datorat lor: mereu a fost ţinută ascunsă şi protejată. A trăit eroic virtutea credinţei atât prin felul în care a înfruntat procedura eclezială şi civilă referitoare la apariţii, cât şi prin dorinţa de a împlini voinţa lui Dumnezeu şi de a-i ajuta şi pe alţii să crească în încrederea în el. Lunga ei viaţă a fost marcată de speranţa eroică şi de dorinţa profundă de a "merge în cer". A dorit să-şi ofere viaţa din iubire faţă de Dumnezeu, aducând acte de reparaţie la ofensele făcute lui şi crescând în pietatea euharistică.
Precum discipolul iubit la picioarele crucii, şi sora Lucia a primit-o pe Maria "în casa sa" cu o devoţiune şi un afect speciale. Încrezătoare în promisiunea Mamei cereşti: "Eu nu te voi lăsa niciodată. Inima mea Neprihănită va fi refugiul tău şi drumul care te va conduce la Dumnezeu", şi-a trasat programul de viaţă: "A trăi în lumina lui Dumnezeu care locuieşte în mine, a trăi în lumină şi a trăi pentru lumină" (Jurnal, 18 iunie 1970).
