de pr. Iosif Dorcu
În sudul Ungariei, la doar 25 de kilometri de Pécs, într-o zonă liniştită la poalele muntelui Tenkes, se înalţă semeţ, cu cele două turnuri, sanctuarul de la Máriagyűd. Astăzi a devenit un cartier al oraşului Siklós. Numele localităţii Gyűd este atestat documentar încă din anul 1290.
Potrivit tradiţiei, satul şi-a luat numele de la conducătorul Győd (sau Gyödö) care a sosit printre invadatorii maghiari, fiul conducătorului Etu kun. Sfântul rege Ştefan a încredinţat regiunea călugărilor benedictini stabiliţi în Pécs în jurul anului 1000, care au construit o capelă pentru o statuie deja existentă a Maicii Domnului, de origine slavă. La un moment dat, statuia a dispărut, dar călugării au găsit-o lângă un izvor, considerat ulterior miraculos. În 1148, regele Géza a construit aici o biserică. Se mai spune că în jurul anului 1650 ar fi avut loc aici nişte apariţii ale Maicii Domnului. În timpul ocupaţiei turceşti, biserica nu a mai putut funcţiona: a fost transformată în moschee. În anul 1687, armatele creştine au câştigat o mare victorie asupra turcilor în bătălia de la Harsány-hegy din apropiere. Cu toate acestea, biserica a fost preluată mai întâi de grecii răsăriteni, apoi de calvini, în cele din urmă revenind în mâinile catolicilor.
În anul 1713, PS Vilmos Ferenc von Nesselrode, episcop de Pécs, a donat bisericii o nouă statuie a Fecioarei Maria, care se află şi astăzi deasupra altarului principal. La Sinodul din Pécs din anul 1714, se notează despre Gyűd că era deja împodobit cu "o minunată statuie a Fecioarei Maria", unde credincioşii veneau din regiuni îndepărtate auzind despre vindecările miraculoase întâmplate aici. Gyűd devine un loc de pelerinaj de mare importanţă, mai ales în timpul epidemiei de ciumă din 1737-1738. După aceea, s-a înfiinţat mănăstirea franciscană, iar biserica a fost extinsă. Totodată, potrivit analelor, au continuat vindecări miraculoase: între 1723 şi 1799 au fost înregistrate 302 cazuri. În anul 1805, Papa Pius al VII-lea îi oferă sanctuarului Máriagyűd privilegiul indulgenţelor papale. În anul 1846, PS János Keresztély Scitovszky, un alt episcop de Pécs, îl declară oficial sanctuar marian.
Din biserica secolului al XIII-lea se mai păstrează doar o parte din zidul prezbiteriului, iar ruinele capelei benedictine din anul 1006 se pot vedea în Capela "Sfântul Mihai", edificată în anul 1742 în partea sudică a sanctuarului.
Biserica de azi are 37 de metri lungime, 22 de metri înălţime şi 14 metri lăţime şi poate găzdui aproximativ 820 de persoane. Hramul sanctuarului este pe 2 iulie, în sărbătoarea Maica Domnului din Sarlós (Vizita Fecioarei Maria, după calendarul vechi).
Punctul principal de interes al bisericii îl constituie statuia din anul 1713, care a primit o frumoasă mantie de argint în 1784, iar inima de argint vizibilă pe ea a fost dăruită în anul 1921 de PS Gyula Zichy, episcop de Pécs în primii ani ai secolului al XX-lea. Trandafirul de argint datează din anul 2009, ca dar din partea Diecezei de Pécs care aniversa o mie de ani de existenţă. Statuia a fost aşezată pe altarul mare neobaroc, realizat din marmură roşie şi albă din Italia.
Mai merită atenţie o impresionantă Cale a crucii de pe dealul de alături şi o statuie a Sfântului Francisc din Assisi.
La 14 septembrie 2008, Papa Benedict al XVI-lea a ridicat sanctuarul la rangul de Basilica minor şi este vizitat anual de peste o jumătate de milion de pelerini.
