de sr. Monica Bogdănel, Surorile Providenţei
Gerhard, primul episcop al Diecezei de Timişoara, s-a născut în jurul anului 980, cel mai probabil în familia nobilă de Sagredo din Veneţia. La Botez a primit numele de Gheorghe.
Copil fiind, spune o legendă, s-ar fi îmbolnăvit grav. Pentru că nu au găsit calea spre vindecare a copilului, părinţii au promis că, dacă acesta se va face bine, îl vor da la mănăstire pentru a se face preot. Boala încetând, părinţii l-au încredinţat pe fiul lor abaţiei benedictine a Sfântului Gheorghe de pe insula Murano din Veneţia. În timp ce micul Gheorghe era iniţiat în tainele cunoaşterii de către călugării benedictini, tatăl său, Gerhard, s-a alăturat armatei şi a plecat în cruciadă în Ţara Sfântă, unde şi-a pierdut viaţa. A fost momentul când tânărul Gheorghe şi-a schimbat numele în Gerhard.
La vârsta de 25 de ani, după ce a fost sfinţit preot, călugărul Gerhard a fost ales prior al Mănăstirii "Sfântul Gheorghe" de pe insula Murano din Veneţia, apoi a fost trimis să-şi continue studiile la Universitatea din Bologna. După absolvire, el s-a întors la Veneţia unde a predat dreptul în mănăstirea sa. Ulterior, a fost ales abatele acesteia de către confraţii săi. Însă în iarna anului 1015, Gerhard a renunţat la această demnitate pentru a putea pleca în mult doritul pelerinaj în Ţara Sfântă.
Din cauza unei furtuni puternice pe Marea Adriatică, acostează pe malul peninsulei Istria. Aici Gerhard şi-a întâlnit vechiul prieten, abatele Rasina, care l-a convins să meargă în ţara regelui maghiar Ştefan, unde trăiau oameni necreştinaţi care aveau nevoie de preoţi şi educatori învăţaţi. La curtea regelui Ştefan, Gerhard s-a făcut cunoscut prin erudiţia sa profundă, iar regele i-a încredinţat educaţia prinţului moştenitor Emerich, dar l-a însărcinat şi cu activităţi diplomatice.
În jurul anului 1023, Gerhard s-a retras ca pustnic într-o pădure, în apropiere de abaţia Bakonybél, unde a început să studieze cărţile sfinte. Aici, Gerhard şi-a redactat bogata sa operă cu conţinut teologic.
În anul 1030, regele Ştefan l-a numit episcop al diecezei nou întemeiate Morisena/Cenad pe teritoriul dintre Tisa, Mureş şi Dunăre. Gerhard şi-a început munca de misionar: a călătorit mult, a botezat păgânii, a împărţit teritoriul diecezei în şapte arhidiaconate, a consacrat biserici, a construit noua catedrală la Cenad, a deschis prima şcoală teologică, a sfinţit preoţi. Datorită lui s-a răspândit şi cinstirea Sfintei Fecioare Maria pe aceste meleaguri.
După moartea regelui Ştefan la data de 15 august 1038, regatul a devenit scena unor puternice frământări politice care l-au determinat şi pe Gerhard să acţioneze. Împreună cu ceilalţi episcopi, s-au adunat la Buda pentru a încerca să-l convingă pe rege să renunţe la distrugerea Bisericii. În dimineaţa zilei de 24 septembrie 1046, pe malul Dunării, Gerhard a fost tras cu forţa jos din căruţă, pus într-un coş şi aruncat în gol de pe munte. Deoarece încă mai respira, pieptul i-a fost străpuns cu o lance, după care trupul i-a fost târât la o stâncă pe care i-au spart capul. Muntele de pe care a fost aruncat Sfântul Gerhard îi poartă şi astăzi numele.
În anul 1083, Gerhard a fost ridicat la cinstea altarelor, fiind declarat sfânt împreună cu regele Ştefan şi fiul acestuia, Emerich.
După Primul Război Mondial, în anul 1930, a fost înfiinţată Dieceza de Timişoara, ca succesoare pe teritoriul românesc a străvechii Episcopii de Cenad.
Ziua de 24 septembrie este ziua când este cinstit Sfântul Gerhard, primul episcop de Cenad, pentru cele trei dieceze urmaşe şi surori: Szeged-Csanád în Ungaria, Becicherecul Mare/ Zrenjanin în Serbia şi Timişoara în România.
