de pr. Iosif Dorcu
În nord-vestul extrem al Franţei, în regiunea numită Bretagne, aproape de Finisterre (în traducere ar fi "Capătul pământului"), se află primul sanctuar declarat bazilică, cel de la Folgoët. El datează din secolul al XV-lea şi are o istorie foarte interesantă.
Se povesteşte că în jurul anului 1350 trăia un om foarte sărac, numit Salaün (Solomon), care cerea din poartă în poartă ceva de mâncare sau de îmbrăcat. Fiind suflet nevinovat, chiar era considerat un sfânt. Dormea sub un copac, iar când era frig urca printre crengi, unde îşi făcuse un culcuş. Mergând la şcoală, nu a reuşit să reţină decât două cuvinte în limba latină: "Ave Maria!", pe care le repeta fără încetare. După ce a murit şi a fost înmormântat (în anul 1358), pe mormântul lui a răsărit un crin pe ale cărui petale era scris cu litere de aur "Ave Maria!". În urma acestui miracol, ideea de a construi o biserică pe acel loc a fost primită cu mare entuziasm de locuitori, chiar şi de familiile bogate din zonă.
Există şi o mărturie a unui preot contemporan care notează: "Eu, Ioan de Langouezou, preot la Landevennec, am fost prezent în momentul acestui miracol pe care l-am văzut cu ochii mei şi dau această mărturie în onoarea lui Dumnezeu şi a Fericitei Maria". Acest preot a construit o bisericuţă din lemn în cinstea Mariei, numind-o Notre-Dame de Folgoët.
În anul 1419, începe construirea sanctuarului, iar primele Liturghii s-au celebrat în anul 1423. Ducesa Anna de Bretagne, după căsătoria cu regele Carol al VII-lea, a venit în pelerinaj la Folgoët şi a rămas mai multe zile. Ulterior, a revenit deseori pentru a-i încredinţa Mariei grijile şi familia sa. Camera în care a fost găzduită, astăzi, este transformată în muzeu.
Din neglijenţa unui lucrător, în anul 1708, sanctuarul este cuprins de flăcări şi sunt avariate ferestrele şi acoperişul, dar au fost imediat refăcute. Revoluţia Franceză, în anul 1793, închide sanctuarul, multe statui sunt distruse, iar clopotele au fost topite şi transformate în tunuri. Doar statuia Maicii Domnului a fost salvată de o familie creştină, care a ascuns-o în casă. Biserica a fost transformată în grajd şi apoi în cazarmă, dar, din cauza umidităţii, soldaţii n-au rezistat mult timp. Apoi, au vrut să facă aici un cult în cinstea zeiţei raţiunii, dar se pare că evlavia localnicilor a fost mai puternică, la 8 septembrie 1808 statuia revenind la locul ei. Sanctuarul şi-a reluat strălucirea între anii 1835 şi 1870 datorită scriitorului Prosper Mérimée, iar statuia a fost încoronată de către episcopul de Anger, la 8 decembrie 1888.
Sărbătoarea "Marii Iertări" are loc anual în prima duminică din septembrie (la începutul anului şcolar) când, în procesiuni imense, se pot vedea o mulţime de steaguri şi costume populare locale. Chiar dacă nu se poate data cu exactitate, statuia Mariei este punctul principal de interes la Folgoët. Aceasta o reprezintă pe Maria cu pruncul în braţe, purtând doar ea o coroană pe cap, şi este realizată din granit de Kersanton. Tot din acest granit este realizat un jubeu, un monument minuţios ornamentat în stil gotic flamboaiant, înalt de 6 metri, aşezat între altar şi navata principală.
Sanctuarul se poate vedea de la mare distanţă datorită turnului înalt de 53 de metri. În faţa intrării se află un culoar cu statuile a 13 apostoli (este inclus şi Sfântul Paul). De sub altar izvorăşte un pârâiaş cu apă considerată miraculoasă, care este izvorul lui Salaün. Sanctuarul este cunoscut şi peste hotare, de aceea pelerinii nu sunt numai francezi, ci din toată lumea. Deşi nu există documente, acest sanctuar ar fi primit titlul de bazilică minoră din partea Papei Martin al V-lea în anul 1427.
