de pr. Florin-Petru Sescu

Suntem imediat după luna octombrie, luna misionară prin excelenţă. Având în vedere preocuparea constantă a Bisericii Universale şi a Episcopiei de Iaşi pentru a susţine activitatea de evanghelizare, ne-am gândit să aflăm câteva lucruri despre o soră româncă ce îşi desfăşoară activitatea în Zambia.

- Soră Agata, cine sunteţi?

Sunt Sora Agata Lupu, m-am născut la Doljeşti şi am primit primele sacramente la Rotunda. La vârsta de 22 de ani am intrat în Congregaţia "Slujitoarele Iubirii Milostive" din Barticeşti, atrasă fiind de Isus Iubire-Milostivă. Am urmat perioada de postulandat la Collevalenza şi noviciatul la Roma. În 2006, am depus voturile pe viaţă la Barticeşti şi m-am întors la Roma unde am lucrat cu copiii şi tinerii, dar şi cu săracii care băteau la uşa mânăstirii.

- Când şi cum aţi ajuns în Zambia?

În anul 2018, Maica Generală mi-a cerut să ajut tânăra comunitate din Zambia, deschisă în 2017 în Dieceza din Ndola, Districtul Luanshya, Malaika Village. Am acceptat cu teamă, deoarece nu ştiam limba engleză, dar Isus a avut grijă ca temerile să dispară, deoarece este mereu alături de cei care se încred în el. Când am ajuns aici, am fost impresionată de mulţimea copiilor şi a tinerilor, plini de viaţă şi jucăuşi. Am descoperit unde şi cum locuiesc şi am văzut că bucuria lor trece dincolo de sărăcia şi tristeţea vieţii. Jucăriile cele mai întâlnite sunt mingile de cârpă şi maşinile meşterite din bidoane de plastic. Îmi aduc aminte că în ajunul primului Crăciun mi-a fost dor de colinde şi de zăpadă, dar bucuria copiilor m-a ajutat să depăşesc nostalgia, mai ales când au primit cadourile simple de Crăciun.

- Cum sunt văzuţi creştinii în Zambia?

Zambia a fost declarată ţară creştină în 1996. Populaţia este 75% protestantă, 20% catolică, 5% alte religii. Primii misionari iezuiţi au ajuns în Zambia, în tribul Bemba, în 1885. În general, suntem bine primiţi, pentru că primele spitale şi şcoli au fost construite pe lângă biserici.

- Ce diferenţe aţi descoperit acolo?

Omul este pretutindeni la fel; există însă diferenţe culturale. Aici există 73 de triburi şi legăturile din trib sunt puternice. Chiar eu am fost întrebată: "Tu din ce trib faci parte? La tine nu sunt triburi?". Au tradiţii legate de naştere, intrarea în viaţa adultă şi căsătorie, atât pentru băieţi, cât şi pentru fete. Salutul este foarte important şi este nepoliticos să treci direct la subiect. Respectul faţă de bătrâni este mare.

- Povestiţi-ne o întâmplare care v-a marcat.

Acum aproximativ trei ani, colegele de la maternitate mi-au spus: "Soră Agata, am găsit un caz pentru tine. A fost adusă de fratele ei o fetiţă nou-născută". Am plecat acasă la aceşti copii şi am aflat o situaţie tristă: o fetiţă nou-născută era hrănită de fratele ei cu un fel de iaurt, cu un căpăcel. Mama, bolnavă mintal şi cu SIDA, nu recunoştea că a născut şi că fetiţa era a ei. Ne-am gândit să o ducem la orfelinat sau să o ia o rudă apropiată, dar fratele a venit zilnic cu fetiţa la mănăstire pentru a învăţa cum să se îngrijească de surioara lui. Astăzi Rachel este o fetiţă frumoasă şi vioaie datorită fratelui ei.

- Cum aţi simţit chemarea misionară?

Chemarea misionară am primit-o fiecare dintre noi la Botez. Chemarea misionară ad gentes am primit-o treptat-treptat de la Isus Iubire-Milostivă, care m-a pregătit fără ca eu să-mi dau seama.

- Un gând final.

Vă mulţumesc pentru toată susţinerea, mai ales spirituală, şi vă doresc din inimă să experimentaţi frumuseţea şi mărinimia Iubirii-Milostive a lui Dumnezeu care se îngrijeşte de fiecare dintre noi.