Măreţia dialogului
de pr. Felix Roca
În luna octombrie s-a desfăşurat prima sesiune a Sinodului Episcopilor, care a avut în centrul discuţiilor tema sinodalităţii, în dorinţa de a găsi modalităţile potrivite prin care Biserica să vestească evanghelia în lumea de astăzi. De la lucrările sinodului n-au lipsit tinerii.
Wyatt Olivas, din Dieceza de Cheyenne (SUA), a reprezentat America de Nord. La vârsta de 19 ani, a fost cel mai tânăr participant la sinod, pe care l-a descris ca fiind "foarte interesant, o experienţă extraordinară de a asculta oameni din toată lumea". Faptul că de la lucrările sinodului n-au lipsit generaţiile tinere "arată cu adevărat că tinerii din Biserica noastră doresc să fie responsabili", a declarat Wyatt Olivas. "De multe ori, a specificat tânărul, am impresia că tinerii sunt văzuţi ca fiind cei de mâine ai Bisericii sau ceva de genul acesta. Dar nu, noi suntem deja aici. Suntem la sinod. Aşa că mă gândesc să luăm cu adevărat în serios tinerii. Iar tinerii să arate că suntem pregătiţi pentru aceasta. Suntem pregătiţi pentru această responsabilitate". Comuniune, participare, misiune, ascultare, integrare, dialog etc. sunt valori care au revenit intens în discuţie în timpul sinodului, astfel încât Biserica să fie o casă deschisă pentru toţi. Mai ales valoarea dialogului a fost invocată insistent.
Maria, tânăra din Nazaret, este un exemplu excepţional în ceea ce priveşte deschiderea spre dialog şi disponibilitatea de a-l întâlni pe celălalt. Sfânta Scriptură nu ne spune în ce condiţie se afla în momentul în care intră în dialog cu arhanghelul Gabriel, dacă era în rugăciune, într-o activitate cotidiană sau într-un moment de odihnă. Din faptul că se deschide în totalitate la lucrarea lui Dumnezeu ne dăm seama că era permanent în dialog cu el, deschisă la inspiraţiile sale, dornică de a face din viaţa ei ceea ce i-a pregătit Domnul. Însăşi discuţia cu arhanghelul Gabriel este un dialog. Maria ascultă cu atenţie, exprimă perplexităţile sale, caută să înţeleagă. Nu este un "roboţel" care execută fără inimă, de teamă să nu atragă supărarea divinităţii. Caută să înţeleagă şi, deşi nu are toate răspunsurile, se deschide în totalitate planului lui Dumnezeu, înţelegând că viaţa are un sens pentru sine dacă are un sens şi pentru alţii. Din dialogul cu Dumnezeu se naşte dialogul cu aproapele. "Ridicându-se, Maria s-a dus în grabă" pentru a împărtăşi cu Elisabeta bucuria întâlnirii cu Domnul. Bogăţia acestui dialog se regăseşte în cântarea "Magnificat", care preamăreşte lucrările minunate ale lui Dumnezeu. În întreaga ei viaţă, Maria a ştiut să instaureze un dialog fructuos cu fiul ei, Isus. Un dialog făcut din deschiderea ei de a-şi pune întreaga viaţă la dispoziţia Mântuitorului şi de a primi cu inima deschisă toate darurile sale, chiar şi atunci când acestea, sub cruce, s-au transformat în suferinţă.
"Dialogul porneşte de la o atitudine de respect faţă de cealaltă persoană, de la convingerea că aceasta are ceva bun de spus; presupune să facem loc, în inima noastră, punctului său de vedere, opiniei şi propunerilor sale. Dialogul înseamnă o primire cordială şi nu o condamnare preventivă. Dialogul presupune să ştim să coborâm garda, să deschidem uşile casei noastre şi să oferim căldură umană", spune Papa Francisc. Dialogul face ca viaţa noastră să aibă un sens şi pentru ceilalţi, să fie sare, lumină, cetate pe munte, aşa cum ne cere Cristos. În felul acesta suntem apăraţi de teribila boală a egoismului care se transformă în ură, aversiune, neacceptare, fobie, rasism etc. Iar războiul le cuprinde pe toate acestea.
Pe drept cuvânt, Martin Luther King îi îndemna pe creştini să nu fie un simplu "termometru" care se adaptează la temperatura ambientului, ci un "termostat" care transmite căldura chiar şi în faţa unui orizont care se arată rece şi întunecos.
