Ana-Maria V.
În luna noiembrie se împlinesc patru ani de când bunica nu mai este printre noi. A murit aşa cum şi-a dorit, cu rozariul în mână. Eu nu eram de faţă când bunica şi-a luat zborul spre cer, dar unchiul mi-a spus că ea avea privirea senină şi chipul surâzând atunci când a rostit ultimul "Bucură-te, Marie". Nu am fost surprinsă de felul cum a murit, pentru că ea s-a pregătit toată viaţa pentru acest moment. Nu pot să uit ce mi-a spus atunci când mi-a dat un rozariu la Prima mea Sfântă Împărtăşanie: "Îţi dau acest rozariu ca să te rogi în special în lunile mai şi octombrie. Aceluia care se roagă zilnic Sfântul Rozariu în aceste două luni, Maica Domnului îi va îndeplini dorinţele bune. Să nu uiţi aceasta niciodată! Eu de câte ori m-am rugat, Sfânta Fecioară m-a ascultat". Nu prea am înţeles bine ceea ce mi-a spus bunica atunci, dar mai târziu am experimentat puterea rugăciunii. Îi mulţumesc lui Isus şi mamei sale pentru această oportunitate de a ne întări încrederea în Dumnezeu. Bunico, Dumnezeu să te învrednicească de slava sa şi să ştii că în luna mai m-am rugat Sfântul Rozariu în fiecare zi, pentru că aveam examenul de capacitate şi a fost foarte bine! Acum învăţ la liceul cel mai bun din oraş şi zilnic mă străduiesc să recit măcar o decadă din Sfântul Rozariu.
Mulţumesc, bunico!
