de sr. Monica Bogdănel, Surorile Providenţei
Sâmbătă, 22 aprilie, în cadrul celebrării prezidate de cardinalul Marcello Semerano la Paris, au fost beatificaţi cinci preoţi francezi ucişi la 26 mai 1871, în timpul "săptămânii sângeroase" de la Paris. Aceştia sunt: Henri Planchat, Ladislas Radigue, Polycarpe Tuffier, Marcellin Rouchouze şi Frézal Tardieu.
1. Henri Planchat s-a născut la Bourbon-Vendée pe 8 noiembrie 1823. În timp ce studia teologia la Paris, s-a dedicat ajutorării săracilor în cadrul Societăţii "Sfântul Vincenţiu de Paul". Aici l-a cunoscut pe venerabilul Jean-Léon Le Prevost care fondase Congregaţia "Fraţii Sfântului Vincenţiu de Paul". Trei zile după hirotonirea sacerdotală, a intrat în noua congregaţie, devenind primul preot al acesteia. El s-a dedicat slujirii pastorale a celor care se îndepărtaseră de Biserică în cartierele periferice ale Parisului. Adevărat apostol al adoraţiei euharistice şi al împărtăşaniei frecvente, transmitea învăţătura creştină copiilor pentru Prima Sfântă Împărtăşanie.
2. Ladislas Radigue s-a născut la Saint-Patrice-du-Désert în anul 1823 şi a fost sfinţit preot la 22 aprilie 1848. Membru al Congregaţiei Sfintelor Inimi, timp de 20 de ani a fost maestru de novici, apoi vicar general al congregaţiei şi superior al casei mame din cartierul parizian Picpus.
3. Polycarpe Tuffier s-a născut pe 14 martie 1807 în Le Malzieu. În copilărie, a studiat în colegiul Congregaţiei Sfintelor Inimi, al cărei membru a devenit prin profesiunea călugărească la 14 mai 1823. A fost paroh, capelan şi superior al colegiilor din diferite oraşe, procurator şi consilier general al congregaţiei. Se distingea prin profunzimea predicilor.
4. Marcellin Rouchouze s-a născut pe 14 decembrie 1810 la Saint-Julien-en-Jarez, a depus voturile călugăreşti în mâinile slujitorului lui Dumnezeu Marie Joseph Coudrin, fondatorul Congregaţiei Sfintelor Inimi. Fiind profesor de latină, matematică şi filozofie, a primit misiunea de a preda în colegiile congregaţiei din Belgia. Datorită umilinţei sale, se considera nedemn de a fi preot. La vârsta de 42 de ani, a fost convins să primească sacramentul Preoţiei pentru binele sufletelor. A fost chemat la Paris pentru slujirea de secretar general al congregaţiei.
5. Frézal Tardieu s-a născut la Chasserades la 18 noiembrie 1814 şi a depus voturile călugăreşti la 6 aprilie 1839 în Congregaţia Sfintelor Inimi. A fost maestru de novici la Louvain (Belgia) şi consilier general al congregaţiei la Paris, unde a continuat predarea teologiei dogmatice. Dotat cu excelente capacităţi intelectuale, a dat permanent dovada unei carităţi extraordinare.
Cei cinci preoţi au fost arestaţi la Paris în momente şi locuri diferite, între 6 şi 12 aprilie 1871, între Joia Mare şi miercurea din Octava Paştelui. Deţinuţi iniţial în cazarma poliţiei, au fost ulterior transferaţi în închisorile Mazas şi La Grande Roquette. Au fost ucişi în mod violent la 26 mai 1871 cu focuri de armă şi mutilaţi, iar mulţimea şi-a bătut joc de corpurile lor.
Principalul motiv al acţiunii călăilor a fost odium fidei ("ură faţă de credinţă"). Membrii statului autonom parizian au văzut în religia creştină şi în exponenţii acesteia un obstacol de eliminat pentru a depăşi vechiul regim. Cei cinci martiri au fost arestaţi pentru simplul motiv că erau preoţi. În casa generală a Congregaţiei Sfintelor Inimi au fost profanate speciile euharistice şi obiectele sacre.
Martirii erau conştienţi de riscul la care erau expuşi. Cu toate că ar fi putut să părăsească Parisul, au preferat să rămână şi să-şi îndeplinească slujirea sacerdotală. Henri Planchat, avertizat că ar putea fi arestat, a continuat să spovedească persoanele pentru sărbătoarea Paştelui. În timpul arestului, au continuat să se roage şi să spovedească alţi prizonieri. Faima martiriului lor s-a răspândit imediat după moartea lor şi a ajuns până astăzi.
