de pr. Florin-Petru Sescu
Un părinte misionar, privind la munca misionară atât de necesară şi la numărul mic de misionari, îl cita pe Sfântul Augustin care spunea: "Timeo Dominum transeuntem et non redeuntem" ("Mă tem că Domnul trece şi nu se întoarce").
Referindu-se la activitatea misionară, care presupune propovăduirea evangheliei şi mărturisirea lui Isus Cristos, mai ales la popoarele păgâne, acest preot îşi arăta îngrijorarea cu privire la ţările vechi creştine care, după zeci de ani de activitate misionară ad gentes, au sfârşit prin a crede că au făcut suficient pentru Cristos. O părere de rău străbătea inima sa, pentru că aceste ţări, în marea lor majoritate occidentale, l-au lăsat pe Isus să plece, să treacă ireversibil de la comunităţile vechi ale Bisericii la comunităţile noi din ţările de misiune. Este nevoie de o retrezire, spunea el, pentru ca toţi să se implice în a fi misionari acasă, în familie, în comunitatea proprie, în ţara proprie, peste tot. Este nevoie de o retrezire acum, spunea el, căci peste câţiva ani ar putea fi prea târziu.
Isus a venit să lupte pentru sufletele oamenilor. Lupta pentru suflete este asemenea oricărei bătălii, în care posibilitatea unor manevre decisive şi imperios necesare sunt valabile doar pentru un timp. Tacticile de înaintare a trupelor şi de angajare a tuturor posibilităţilor pentru a câştiga un război sunt valabile doar în anumite momente. Sute de bătălii pierdute arată că, dacă momentul oportun este lăsat să treacă din cauza unor nehotărâri fatale, totul se poate transforma în eşec.
Apostolatul misionar, ad gentes şi cel local, are nevoie, înainte de orice, de persoane. Dacă lucrătorii sunt în scădere, orice proiect, orice activitate îşi pierde din eficacitate. Biserica are nevoie de persoane care să lase să transpară în stilul lor de viaţă, cu claritate şi prin slujire, prezenţa lui Dumnezeu-Iubire în lume. Numai prin intermediul persoanelor, Dumnezeu-Tatăl îşi poate face simţită tandreţea sa milostivă; numai prin intermediul persoanelor, Dumnezeu-Fiul îşi poate face simţit curajul plin de iubire până la sânge; numai prin intermediul persoanelor, Dumnezeu-Duhul Sfânt îşi poate face simţit impulsul dătător de viaţă, care înalţă şi entuziasmează permanent.
Creştinii, împreună cu întreaga lume, încep un nou an calendaristic. Poate fi acesta un moment în care fiecare să devină tot mai conştient de credinţa sa, de şansa sa la mântuire, de fericirea sa de a fi copil al lui Dumnezeu şi, conştient fiind de toate acestea, să devină tot mai bun, punând iubire în tot ceea ce face. În munca, faptele şi cuvintele sale se va manifesta Dumnezeu. Un astfel de om va ajuta cât poate de bine pe cel care este în pericol sau în necaz; un astfel de om se va implica în viaţa de zi cu zi pentru a o face mai bună; un astfel de om se va interesa mereu de binele tuturor; un astfel de om este o speranţă pentru ziua care vine.
După nenumăratele apeluri ale Sfântului Părinte, Vicarul lui Cristos, e timpul ca apostolatul misionar să fie redescoperit şi trăit pentru ca prezenţa lui Dumnezeu-Iubire să se manifeste prin oameni. Iubirea este singurul ingredient care face ca darurile şi jertfele oamenilor să-I îmbogăţească şi pe cei care le primesc şi pe cei care le dăruiesc. Iubirea este singurul ingredient care face ca slujirea să nu se transforme în egoism şi interes personal.
Dumnezeu-Iubire este cel care dă prospeţime oricărui început, oricărei zile, oricărui an; el eliberează omul de orice incertitudine, de orice angoasă, de orice rău. Doamne, să nu treci, ci să rămâi cu noi, cu orice om! În anul pe care l-am început, în anul ce-o să vină. întotdeauna.
