de Dana C.
Cine nu-şi aminteşte de anii copilăriei când mergea cu colinda şi cu pluguşorul? Pentru mine, era ceva extraordinar, nu ştiu cât de conştientă eram de mesajul pe care-l transmiteam, dar îmi amintesc că eram foarte fericită atunci când din spatele uşii ni se spunea că ne primeşte să colindăm. Banii pe care îi strângeam erau programaţi să-mi cumpăr rechizite şi, dacă mai rămânea ceva, poate şi o pereche de mănuşi. Ce fericită eram, parcă retrăiesc acele momente! Acum, poate, copiii nu mai strâng bani pentru rechizite sau mănuşi, trăim alte vremuri, dar le-am rugat pe mama şi pe bunica să-I primească pe toţi cei care doresc să transmită mesajul Crăciunului. Important este să facem pe cineva fericit, nu? Apoi, ce e mai frumos decât un colind şi o urare de "La mulţi ani!" care vin din partea unui copil? Fie ca aceste datini să nu se piardă niciodată, chiar dacă uneori au aspect comercial!
