de Ciprian P.
Cred că eram în clasa a doua când am mers la mama cu o foaie şi un pix şi am rugat-o să mă ajute să-i scriu lui Moş Crăciun o scrisoare, în care să-i cer să-mi aducă un căţeluş. Mama a surâs uşor şi mi-a spus că Moş Crăciun este inteligent şi mai întâi analizează dacă este bine sau nu să îndeplinească toate cererile. În sfârşit, am aşternut pe hârtie dorinţa mea, am lipit plicul şi i l-am dat mamei să-l pună la poştă. Abia aşteptam să vină Moşul cu darul lui faimos. În timpul Adventului, am făcut repetiţii pentru colinde, unde ne acompania părintele cu chitara. Mi-a plăcut atât de mult, încât îmi doream şi o chitară, dar cererea era trimisă şi ştiam că nu mai pot face nimic. Nu ştiu în ce împrejurare a aflat Moşul că mi-ar plăcea să cânt la chitară şi mi-a adus-o chiar de Crăciun. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru darul special de a cânta la chitară. Atunci când avem un eveniment la biserică (serbări, campusuri), eu îmi iau chitara şi împreună cu părintele acompaniem cântecele, facem să fie veselie.
