Dizabilităţi interioare şi exterioare

de Amalia-Adalmina Bolea

În această lună suntem invitaţi şi încurajaţi de Sfântul Părinte ca în rugăciunea noastră să ne îndreptăm privirea către persoanele cu dizabilităţi şi către instituţiile responsabile de integrarea şi valorizarea lor.

Probabil că fiecare dintre noi a întâlnit persoane care suferă din cauza unor dizabilităţi şi a putut constata că, uneori, suferinţa cea mai mare resimţită de aceştia, dincolo de boală, constă în atitudinea celor din jur, a oamenilor "sănătoşi", care nu sunt ca ei. Această atitudine poate fi una de indiferenţă, de respingere sau chiar de judecată.

Ca o propunere, aş dori să facem un exerciţiu de imaginaţie cu privire la ceea ce înseamnă situaţiile de dizabilitate. Îndrăznesc să spun că suntem cu toţii persoane cu dizabilităţi, fie ele interioare, mai puţin vizibile, fie exterioare, legate de sănătate. Fiecare a avut cel puţin o experienţă de boală, pornind de la o răceală simplă până la situaţii mai complicate. Astfel, cunoaştem situaţia de vulnerabilitate, durerea, suferinţa, însă şi lecţiile, recunoştinţa şi bucuria depăşirii acestor momente.

Dacă dizabilităţile noastre interioare ar fi vizibile, cum ne-am dori să fim trataţi? Dacă cei mai dragi nouă ar suferi, cum ne-am raporta la ei? Sper că majoritatea ne dorim să fim trataţi cu respect, cu înţelegere, cu sprijin, cu căldură şi empatie.

Valoarea noastră ca fiinţe spirituale şi pline de viaţă nu este afectată de starea de sănătate, de dizabilităţile fizice sau interioare şi ar fi interesant ca, privind cu ajutorul unor lentile, să descoperim în oamenii pe care îi întâlnim calităţile lor, bunătatea din ei, conexiunea, lecţiile de viaţă care ne ajută să ne dezvoltăm şi unicitatea fiecăruia în parte.

Instituţiile care oferă programe incluzive pentru persoanele cu dizabilităţi sunt formate de către oameni şi din oameni care, comportându-se cu ceilalţi aşa cum ar dori să fie trataţi şi încercând măcar pentru o clipă să se pună în locul celor vulnerabili ai căror interese le reprezintă, ar genera modele de comportament sănătos. Acestea sunt bazate pe respect şi demnitate pentru orice fiinţă umană care are un scop, o misiune în această viaţă. Astfel, putem fi unii pentru alţii daruri şi oportunităţi de creştere.