A consemnat pr. Cristian Diac
În solemnitatea "Cristos, Regele Universului", duminică, 26 noiembrie, studenţii anului III de la Institutul Teologic Romano-Catolic "Sfântul Iosif" din Iaşi au avut bucuria de a fi admişi printre candidaţii la ordinele sacre în cadrul Sfintei Liturghii prezidate de PS Iosif Păuleţ la ora 10.00, în capela seminarului. Alături de comunitatea Seminarului Mare au fost prezenţi la sărbătoare familiile şi rudele celor zece studenţi, precum şi numeroşi credincioşi.
Adresându-se celor care au îmbrăcat pentru prima oară în mod oficial reverenda, episcopul a spus că aceasta este "un semn extern al dezlipirii de cele lumeşti şi al angajării totale în urmarea lui Cristos". Redăm în continuare câteva impresii împărtăşite de seminarişti, care să fie o motivare pentru cei care le citesc şi simt în ei chemarea la o viaţă preoţească.
- "«Toate le pot în cel care mă întăreşte!» (Fil 4,13). Consider că aceste cuvinte descriu cel mai bine această zi cu totul deosebită pentru mine. Admissio reprezintă pentru mine un moment deosebit de important, întrucât am spus primul «Da» în faţa lui Dumnezeu şi în faţa poporului credincios. Primirea reverendei reprezintă un angajament profund pentru a-l sluji cu demnitate pe Cristos şi Biserica sa. Îi sunt recunoscător bunului Dumnezeu, pentru că a sădit în mine şi în colegii mei sămânţa vocaţiei. De asemenea, recunoştinţa mea se îndreaptă şi către părinţii, rudele şi prietenii mei, dar şi către toţi binefăcătorii ştiuţi şi neştiuţi." (Sergiu-Gabriel Tamaşi)
- "«Iată-mă, trimite-mă pe mine!» (Is 6,8). Împreună cu profetul Isaia am spus şi eu în faţa lui Dumnezeu aceste cuvinte, azi când am fost admis printre candidaţii la ordinele sacre. Îmbrăcarea reverendei a însemnat pentru mine împlinire, dar şi un nou început pe drumul prieteniei cu Isus. În această zi, cred că două cuvinte sunt importante: «Mulţumesc» şi «Promit». Mulţumesc lui Dumnezeu pentru toate binefacerile cu care mă copleşeşte zilnic, familiei pentru sprijinul şi rugăciunea lor, dar şi preoţilor din seminar şi parohie pentru exemplul şi dedicarea cu care îl slujesc pe Cristos! Promit că voi rămâne cât mai fidel lui Cristos şi Bisericii sale, pentru ca oamenii să-l vadă în mine pe Cristos." (Claudiu Ciasăr)
- "Inima îmi este plină de sentimente de recunoştinţă, în primul rând faţă de Dumnezeu, care m-a găsit vrednic de a lucra în secerişul său, iar mai apoi faţă de toate persoanele care m-au însoţit pe parcursul formării până în acest punct, începând cu familia, rudele, prietenii şi binefăcătorii, ajungând până la conducerea seminarului. Mă rog bunului Dumnezeu să-i răsplătească însutit pe cei care s-au jertfit pentru parcursul meu vocaţional în vederea Preoţiei. De asemenea, îl rog să-mi dea putere să împlinesc toate poruncile sale, pentru ca astfel să pot fi numit prietenul său (cf. In 15,14)." (Ionuţ-Irinel Robu)
- "Momentele importante sunt acelea în care Dumnezeu îţi vorbeşte în adâncul fiinţei. Astăzi am stat în faţa lui Cristos, fiind înconjurat de Biserică. A fost un sentiment foarte profund de împlinire. Domnul mi-a vorbit şi m-a chemat să-l slujesc, iar eu mi-am dat consimţământul, cu toată dăruirea, că voi împlini voia sa în toate. De cele mai multe ori e greu să exprimăm în cuvinte ceea ce simţim. O astfel de trăire e mai mult decât un zgomot interior, e mai mult decât o lumină care îţi alimentează sufletul, e mai mult decât o emoţie călătoare prin lumea sinelui. E o prezenţă vie care îţi îndrumă întreaga viaţă." (Dominik-Antonius Panaitescu)
