Prelucrare de pr. Felician Tiba
Abia intrasem în clasă când, fără să observ, mi se deschisese ghiozdanul. Dintre cărţi, un coleg mi-a scos cartea de rugăciuni a familiei. Cred că mi-o pusese fratele mai mic, pentru că altfel nu-mi explic cum ar fi putut să ajungă acolo.
Imediat mi-a luat-o un coleg şi a început să citească din ea în batjocură. Cu toţii au început să râdă şi să-mi adreseze tot felul de cuvinte ofensatoare. Doar că, între timp, a intrat şi învăţătoarea în clasă şi, după ce s-a dumirit cu privire la motivul dezordinii, m-a asigurat că trebuie să stau liniştit şi să nu iau în seamă atitudinea colegilor, doar că acea carte trebuia să rămână la ea, cel puţin până la terminarea orelor de curs.
Mai târziu, avea să-mi spună că nu a oprit întâmplător cartea de rugăciuni, ea însăşi fiind o femeie credincioasă şi de mult timp căuta o anume rugăciune pe care, în sfârşit, o găsise la pagina 37 în cartea adusă de mine. Între timp şi-o notase, după care mi-a înapoiat cartea, spunându-mi să-mi verific mereu ghiozdanul înainte să plec de acasă, ca să nu mi se mai întâmple astfel de evenimente.
Şi pentru că încă eram un copil, deci eram curioasă, m-am uitat la pagina 37 să văd despre ce rugăciune este vorba. Era o rugăciune pentru "alegerea drumului în viaţă", o rugăciune pe care aveam să o înţeleg mult mai târziu când am aflat că, de fapt, acea învăţătoare a devenit soră într-o congregaţie.
Abia atunci am înţeles de ce mi-a luat apărarea în confruntarea cu acei colegi răutăcioşi şi de ce nu m-a certat.
Rugăciunea de la pagina 37 avea să devină şi pentru mine "călăuză", pentru că şi eu, după ce am recitat-o de mai multe ori, am decis să devin soră, ceea ce sunt şi astăzi... (sr. Irina)
