de pr. Florin-Petru Sescu
Pentru că este luna septembrie, gândul nostru se îndreaptă spre Ziua Mondială a Migrantului şi a Refugiatului, care va fi celebrată anul acesta la data de 25 septembrie. Va fi cea de-a 108-a Zi Mondială, zi ce stă sub auspiciile îndemnului Sfântului Părinte: "A construi viitorul cu migranţii şi refugiaţii".
Poate nu este întâmplătoare aşezarea acestei zile în luna premergătoare lunii octombrie, luna misionară, pentru că cele două, activitatea misionară şi activitatea de însoţire a migranţilor, merg mână în mână şi se susţin una pe cealaltă, mai ales că toţi cei afectaţi de fenomenul migraţiei sunt cei care au cel mai mult nevoie de o inimă misionară, de o inimă ce este capabilă să iasă din ea însăşi şi să meargă în întâmpinarea celorlalţi.
Citind mesajul Papei Francisc pentru această zi, un îndemn pare a fi important de redat în totalitate: "Iubiţi fraţi şi surori, şi în special voi, tinerilor! Dacă vrem să cooperăm cu Tatăl nostru ceresc în construirea viitorului, să o facem împreună cu fraţii şi surorile noastre migranţi şi refugiaţi. Să-l construim astăzi! Pentru că viitorul începe astăzi şi începe de la fiecare dintre noi. Nu putem lăsa generaţiilor următoare responsabilitatea deciziilor care este necesar să fie luate acum, pentru ca proiectul lui Dumnezeu cu privire la lume să se poată realiza şi să vină Împărăţia sa de dreptate, de fraternitate şi de pace".
Viitorul începe astăzi şi începe de la fiecare dintre noi. Nu există nimic mai clar şi mai evident decât faptul că omenirea aşteaptă un ceva mai bun de la ziua de mâine; iar bun nu se referă la noi descoperiri ale cercetării şi tehnicii, la noi modalităţi de a avea un trai mai bun, pentru că lumea evoluează şi deţine astfel de descoperiri. Din păcate însă pierde din ce în ce mai mult dimensiunea etică şi morală a cuvântului bun, acea dreptate a împărăţiei, "acea realizare a ordinii divine, a planului său armonios, unde, în Cristos mort şi înviat, toată creaţia devine din nou ceva bun şi omenirea «ceva foarte bun» (Gen 1,1-31)". Pentru ca această armonie minunată să domnească în lume, iar inegalităţile şi discriminările să fie eliminate, "trebuie primită mântuirea lui Cristos, evanghelia sa de iubire" - ne spune Sfântul Părinte, adică trebuie să fim misionari, să vestim evanghelia. Iar lucrul acesta nu trebuie lăsat pe seama altora, ci trebuie să pornească de la fiecare dintre noi.
Un exemplu în acest sens ne vine din Uganda (Africa), de la mama Cecilia. Ea a văzut lumina zilei într-o familie din tribul Banyoro şi a intrat de tânără în serviciul casei regale a tribului. Tânără fiind, Cecilia începe să participe şi la activităţile misionarilor, trezind admiraţia acestora prin inteligenţa ei. Dornică de a aduce o schimbare în bine, atunci când preoţii misionari au cerut ajutorul unor cateheţi curajoşi care să-l vestească pe Cristos triburilor din regiune, Cecilia şi prietena ei, Pudenziana, au răspuns cu disponibilitate. Munca lor avea să întâmpine multe obstacole, dar a adus cu sine şi multe convertiri, multe schimbări în bine ale oamenilor şi ale societăţii. Nu degeaba avea să primească în 1962, din partea reginei Elisabeta, Medalia de Aur pentru merite civile, fiindu-i recunoscut tot binele făcut oamenilor din Uganda.
Mesajul de anul acesta pentru Ziua Mondială a Migrantului şi a Refugiatului ne aminteşte că sensul călătoriei noastre în această lume este căutarea cetăţii adevărate (cf. Evr 13,14), din care nimeni nu este exclus, unde toţi sunt primiţi, valorizaţi şi integraţi şi devin izvor de bogăţie (cf. Is 60); Împărăţia lui Dumnezeu care încă nu este împlinită, dar este deja prezentă în cei care au primit mântuirea.
