de pr. Ioan Balan
Lumea copilăriei e fascinantă şi plină de mister, o lume îmbrobodită de basm şi poveste, zâmbete şi lacrimi, seninătate şi simplitate.
Copilul este un boţ de cer pe care părinţii îl primesc de la Creator şi pe care îl dezvoltă, investind pentru veşnicie: vise, trudă şi nopţi nedormite, speranţe şi mângâieri, silabisiri interminabile şi priviri iubitoare, întrebări şi răspunsuri, multă atenţie şi neobositoare grijă.
Încă din primii ani de viaţă, copilul are nevoile sale manifestate lumii adulte, nevoi împlinite cu scrupulozitate de îngerii pământeşti. Începând cu primii paşi, cu primele cuvinte rostite în lumea celor care cuvântă, micuţii au preferinţele lor, mofturile lor, dorinţe sfâşietoare pentru buzunarul părinţilor, care devin executanţi fini ai comenzilor celor mici. Nu-i aşa că aţi fura până şi luna şi soarele de pe cer atunci când copilul vă cere un anumit lucru? Sau nu v-aţi da de trei ori peste cap asemenea lui Greuceanu din basm pentru a vă transforma fie într-un porumbel aşezat într-un pom al dorinţelor copiilor, fie într-o furnică aşezată într-o crăpătură din podul plin cu "mai vreau!" Nu vă lăsaţi atraşi în cursa expresiei: "Eu nu am avut, lasă ca măcar ei să aibă!" Fiecare lucru îşi are timpul şi rostul său. Viaţa este deopotrivă formată şi din "da-uri" şi din "nu-uri"; căutaţi să nu le încurcaţi pe drumul vieţii. Nu vă sfiiţi să spuneţi "nu" propriilor dumneavoastră copii! Nu le veţi provoca astfel nicio daună şi nicio traumă. Nu vă fie frică să le spuneţi: "nu", "nu se poate", "nu se cuvine", "nu acum", "nu este pentru tine", "nu e bine".
În primul rând, învăţaţi zilnic să spuneţi fără teamă "nu" copiilor dumneavoastră. Dacă ei nu aud "nu" de la părinţii lor, nu vor fi pregătiţi să audă "nu" de la colegi şi străini, de la viaţă, de la ceilalţi. În al doilea rând, când spun "nu", părinţii nu trebuie să cedeze în faţa şantajelor emoţionale şi a presiunilor copiilor lor, chiar dacă apar şiroaie de lacrimi şi bătutul din picioare. În caz contrar, emoţia copiilor dumneavoastră va deveni asemenea unui balansoar: azi sunt docili, mâine explozivi; acum sunt însufleţiţi, după puţin timp vor fi prost dispuşi. În al treilea rând, părinţii trebuie să stabilească clar care sunt aspectele negociabile şi care sunt aspectele nenegociabile. Nu le încurcaţi niciodată! Strădania şi durerea unui "nu " spus astăzi cu tărie, cu siguranţă, va naşte un "da" şi un "mulţumesc" mâine.
