de pr. Alexandru Percu
De doi ani de zile coordonez Oficiul pentru Vocaţii al Diecezei de Iaşi, un oficiu care doreşte să promoveze vocaţiile la preoţie, la viaţa consacrată şi la căsătorie în rândul copiilor, al adolescenţilor, al tinerilor, al familiilor şi al persoanelor în vârstă. Fiecare dintre aceste categorii de credincioşi poate contribui la creşterea numărului de vocaţii în dieceza noastră.
Copiilor şi adolescenţilor trebuie să li se amintească despre vocaţia pe care au primit-o la Botez şi pe care trebuie să o descopere; tinerii sunt invitaţi să aprofundeze din ce în ce mai mult propria vocaţie, parcurgând un drum de discernământ vocaţional sub călăuzirea unui director spiritual; familiile sunt invitate să fie rodnice în vocaţii, să le permită copiilor lor să-şi urmeze propria chemare. Sunt părinţi care interzic copiilor lor să meargă la Seminar, după ce aceştia din urmă şi-au exprimat o astfel de dorinţă. În acelaşi timp, familiile sunt invitate să fie deschise darului vieţii. Vocaţiile scad şi pentru că sunt tot mai puţini copii; soţilor tineri să nu le fie teamă de a primi mai mulţi copii ca rod al iubirii lor. Credincioşii în vârstă sunt invitaţi la rugăciuni şi jertfe pentru vocaţii, fiind conştienţi că aportul lor este foarte important pentru Biserica locală.
De ce să susţinem vocaţiile?
Pentru că Dumnezeu este bogat în darurile sale care se manifestă în varietatea vocaţiilor, dar are nevoie de inimi deschise, de comunităţi care să ceară şi să primească aceste daruri. Ar fi o risipă de daruri dacă am rămâne închişi, concentrându-ne doar pe interesele noastre materiale.
Vocaţiile trebuie susţinute pentru ca oamenii să înflorească. Părintele Brett A. Brannen, un specialist în îndrumarea vocaţională, afirmă: "Cred cu tărie că una dintre problemele Bisericii de astăzi este că multe persoane sunt în vocaţia greşită. Mulţi au ajuns adulţi fără să ştie că au o vocaţie şi, cu atât mai mult, fără să se roage lui Dumnezeu să le arate care este acea vocaţie. Şi sunt mulţi oameni nefericiţi, neîmpliniţi şi nemulţumiţi în lume. Ca o regulă generală, oamenii înfloresc când sunt în vocaţia lor corectă. Când spun înfloresc, nu înseamnă doar că sunt fericiţi, ci şi că înaintează constant în sfinţenie, sunt împliniţi, devin ceea ce Dumnezeu doreşte ca ei să fie şi aduc roade".
Vocaţiile trebuie susţinute pentru ca lumea să fie mai bună şi mai frumoasă. Ceea ce caracterizează fiecare vocaţie este slujirea aproapelui, o slujire care are menirea fie de a-i mângâia pe cei bolnavi, fie de a-i educa pe copii, fie de a-i conduce pe oameni pe drumul sfinţeniei prin proclamarea cuvântului lui Dumnezeu şi celebrarea sacramentelor, fie prin rugăciune. Cum ar fi lumea fără aceste vocaţii, fără aceste slujiri în folosul aproapelui? Aceste vocaţii ne amintesc că pentru a fi fericit trebuie să te oferi celorlalţi în spiritul iubirii evanghelice.
Vocaţiile trebuie susţinute pentru că ele ne arată calea spre cer. Fiecare vocaţie este un drum de sfinţenie, de întâlnire cu Dumnezeu. Fiecare vocaţie este o cale de mântuire, fiecare vocaţie ne aminteşte de împărăţia cerurilor, fiecare vocaţie se deschide spre veşnicie. Este minunat să întâlneşti oameni cu vocaţii împlinite! În ei îl descoperi pe Dumnezeu.
În cei doi ani de când coordonez acest oficiu, am învăţat că rugăciunea trebuie să fie pe primul loc în promovarea vocaţională. De aceea, odată cu vizitele pe care le voi face prin parohiile diecezei, voi distribui şi o iconiţă cu o rugăciune pentru vocaţii, pentru ca ea să fie spusă cât mai des de credincioşi. Astfel, inimile se vor deschide şi darul lui Dumnezeu va găsi loc în ele.
