de pr. Cristian Chinez
Într-o ţară în care nu mai domină teama patologică de a te declara credincios, există riscul unei credinţe la plural: de la superstiţii infiltrate în trăirea creştinismului până la sincretismul propus din ce în ce mai mult ca o religie acceptabilă. De aici, necesitatea unei continue evanghelizări. Cu semnificaţia ei amplă. Căci evanghelizarea nu mai înseamnă doar prima anunţare a ceea ce numim "vestea cea bună" a lui Cristos către popoare şi persoane care nu-l cunosc încă. Evanghelizarea înseamnă şi proclamarea continuă a evangheliei acolo unde Biserica este deja implantată în mod solid. Trebuie evanghelizate persoanele luate în sens singular, dar şi ambientul concret al persoanei, adică ceea ce se numeşte cultura ei.
Evanghelizatoare prin vocaţie, comunitatea creştină trebuie să se lase ea însăşi evanghelizată. Şi asta pentru că există întotdeauna factori endogeni şi contextuali de influenţă. Nu numaidecât în sens pozitiv.
Pe de altă parte, există noi orizonturi care se deschid datorită întâlnirii mereu actuale dintre evanghelie şi culturi. Chiar şi cibernetice. Totuşi, Noul Testament nu e o carte de reţete care să ne furnizeze soluţii frumoase şi potrivite pentru situaţiile inedite în care se află Biserica astăzi. El propune o cale de reînnoire continuă pornind de la persoana şi lucrarea lui Cristos şi de lansare sub impulsul Duhului Sfânt.
