de pr. Alois Moraru
După ce au fost terminate lucrările de consolidare şi înfrumuseţare a bisericuţei catolice din Cornu Luncii, filială a Parohiei Fălticeni, sâmbătă, 8 octombrie, a avut loc binecuvântarea lăcaşului de cult închinat Sfintei Fecioare Maria, Regina Rozariului.
Celebrarea a fost prezidată de PS Petru Sescu, episcop auxiliar de Iaşi, la Sfânta Liturghie participând preoţi din Decanatul de Bucovina, câţiva preoţi ortodocşi, autorităţi locale, credincioşi din Cornul Luncii, Dumbrava şi Fălticeni, precum şi mulţi invitaţi.
Deşi este localizată aproape de Baia, unde a existat o mare comunitate de catolici şi chiar a funcţionat acolo sediul unei episcopii începând cu anul 1418, în Cornu Luncii nu întâlnim locuitori catolici decât pe la anul 1800. Primii catolici care s-au stabilit la "Kornulunze", localitate menţionată din anul 1776 sub denumirea de "Stănileşti", au fost colonişti de origine germană şi poloneză aduşi din Imperiul Austro-Ungar, după anul 1775, aşa cum s-a procedat în multe comunităţi din sudul Bucovinei. Fiind de religie catolică şi nevrând să se contopească cu locuitorii ortodocşi, nou-veniţii la Cornu Luncii au avut nevoie de un lăcaş de cult, care a fost construit iniţial din lemn. Catolicii stabiliţi aici au fost inseraţi în parohiile Vorniceni, Gura Humorului şi Fălticeni, oraş spre care au migrat mulţi catolici din Baia şi din satele vecine. Documentele istorice consemnează că în Cornu Luncii au sosit şi alte familii catolice din nordul Bucovinei.
Crescând comunitatea, catolicii din Cornu Luncii au ridicat, în anii 1861 şi 1862, o biserică din piatră şi cărămidă, acoperită iniţial cu şindrilă. Lăcaşul de cult are formă dreptunghiulară, cu o mică arcuire în partea altarului, este clădit în stil roman şi are următoarele dimensiuni: 12 m lungime, 7 m lăţime şi 5 m înălţime. Altarul a fost din lemn, cu două trepte. Deasupra altarului a fost aşezată icoana votivă, dedicată Reginei Rozariului, în mărime de 2 x 1,40 m, care a fost pictată pe tablă, în anul 1864, prin grija preotului dominican Bonaventura Druzbacki şi a văduvei Rozalia Kaminska din Iaşi. În turnul bisericii a fost pus un singur clopot. Treptat, biserica a fost dotată şi cu alte ornamente: în octombrie 1935, Josef Baumgartner a donat staţiunile de la Calea sfintei cruci; s-au confecţionat băncile; au fost donate de credincioşi icoane, steaguri, cruci, covoare şi alte bunuri utile bunei desfăşurări a serviciilor religioase.
După anul 1940, a avut loc o migrare masivă a ungurilor şi germanilor din zona Bucovinei, printre care şi a celor din Cornu Luncii. În timpul războiului, biserica a suferit avarii serioase, care au fost reparate abia în anul 1959, prin grija parohului de Fălticeni, Benone Romila. În comunitate au rămas doar câteva familii catolice, care au asigurat integritatea lăcaşului de cult, fără a se mai celebra Liturghii în mod frecvent. Prin grija parohului Dumitru Pascal, în anul 1972, biserica din Cornu Luncii a fost acoperită cu tablă şi a fost racordată la reţeaua de energie electrică.
Începând cu 1 septembrie 2017, paroh de Fălticeni, dar şi al celor două filiale care au mai rămas (Dumbrava şi Cornu Luncii), este preotul Ioan Păcurici. În acest arc de timp trebuie să remarcăm lucrările de renovare a bisericilor din filiale, efectuate prin implicarea generoasă a domnului primar Gheorghe Fron. Ele au fost încununate prin binecuvântările oferite de PS Iosif Păuleţ, sâmbătă, 30 octombrie 2021, şi de PS Petru Sescu, sâmbătă, 8 octombrie anul acesta.
