Interviu cu PS Thomas Deenihan

de pr. Claudiu Bulai

PS Thomas Deenihan, episcop de Meath (Irlanda), a vizitat Dieceza de Iaşi în perioada 5-8 septembrie. Excelenţa Sa a avut întâlniri cu episcopii diecezei noastre, a vizitat Seminarul Mare şi Seminarul Mic şi s-a întâlnit cu membrii Asociaţiei Caritas, care se ocupă de ajutorarea refugiaţilor din Ucraina. După această vizită, PS Thomas a oferit un interviu redacţiei noastre.

- Când a început colaborarea dintre Episcopia de Iaşi şi Episcopia de Meath şi în ce punct se află ea astăzi?

Colaborarea am moştenit-o de la predecesorul meu, episcopul Michael Smith, şi de la episcopul Petru Gherghel. Cred că a început prin oferirea de stagii de vară pentru preoţii din Iaşi, care studiau la Roma şi care erau disponibili şi doreau să-şi exerseze cunoştinţele de limbă engleză. A fost reciproc avantajos, iar preoţii ieşeni erau foarte bine priviţi, relaţionau excelent cu preoţii diecezei şi cu oamenii din parohiile lor. Pe măsură ce numărul preoţilor a scăzut şi populaţia noastră a crescut, colaborarea a devenit mult mai strânsă, dovadă fiind faptul că la consacrarea mea episcopală din 2018 existau deja doi preoţi în dieceza noastră, şi anume pr. Ciprian-Ovidiu Solomon şi pr. Eusebiu Tulbure. Pr. Ciprian lucrează la Drogheda, iar pr. Eusebiu este în Navan. La rândul ei, Episcopia de Meath ajută prin plătirea taxelor unor preoţi din Dieceza de Iaşi care studiază la Roma. Unul dintre ei, pr. Iulian Robu, a petrecut verile aici lucrând în parohia catedralei şi în alte părţi, când era student. El este amintit cu drag în dieceza noastră şi astăzi.

- Care este situaţia catolicilor din Irlanda?

Cifrele recensământului indică faptul că religia catolică este cea mai mare confesiune din Irlanda, dar media de participare este scăzută. În unele zone, prezenţa săptămânală la Liturghie este sub 10%. În timp ce mulţi beneficiază de sacramente - majoritatea copiilor primesc sacramentele Spovezii, Împărtăşaniei şi Mirului -, totuşi, numărul căsătoriilor sacramentale este în scădere. Într-adevăr, în ultimii ani, un număr tot mai mare de catolici, deşi nu este semnificativ, au înmormântări laice sau nereligioase. Desigur, întregul scandal despre abuzuri a zguduit credinţa în Irlanda, ca şi în alte părţi. Din punct de vedere social, există o trecere la multi-confesionalism sau non-confesionalism. Irlanda este o ţară laică.

- Cititorii noştri ar dori să ştie câte ceva despre vocaţia Excelenţei Voastre. Cum aţi simţit vocaţia pentru Preoţie şi cum s-a dezvoltat?

Am fost sfinţit preot pentru Dieceza de Cork şi Ross, în sudul ţării, în anul 1991. La fel ca mulţi alţii de vârsta mea, am fost ministrant în biserica locală, iar acest lucru, împreună cu faptul că aveam un unchi preot, a semănat seminţele unei vocaţii. Ca familie, mergeam la biserică şi credinţa era un aspect important al vieţii mele. Familia mea a susţinut foarte mult decizia mea de a merge la Seminar. Din păcate, nu este întotdeauna cazul acum.

După sfinţire, am lucrat în mai multe parohii şi într-o şcoală timp de nouă ani. În acea perioadă, am urmat cursuri postuniversitare în educaţie şi am obţinut un doctorat în acest domeniu în anul 2001. Apoi am lucrat în Dieceza de Cork şi Ross ca secretar episcopal până în anul 2018, iar din anul 2013 până în anul 2018, am fost implicat în educaţia catolică la nivel naţional atât în organul de conducere al şcolii primare catolice, cât şi ca secretar al Consiliului episcopal naţional pentru educaţie.

În iunie 2018, am fost numit de Papa Francisc episcop de Meath. În Irlanda, practica este de a muta preoţii într-o nouă dieceză atunci când sunt numiţi episcopi, aşa că m-am mutat din Dieceza de Cork când am fost numit episcop. Ultimii patru ani au fost intenşi pentru mine, dar şi o experienţă de învăţare, după cum cred că a fost şi pentru episcopul Iosif.

- Cum este colaborarea cu preoţii români care slujesc în dieceza Excelenţei Voastre?

Colaborarea funcţionează foarte bine. De altfel, de la numirea mea, atât în anul 2021, cât şi anul acesta, i-am cerut episcopului Iosif încă doi preoţi. Părintele Andrei Stolnicu a sosit anul trecut şi lucrează la catedrală, unde este foarte stimat. Omiliile sale sunt deosebit de apreciate. După vizita mea în România, părintele Damian Budău a venit în Irlanda cu acelaşi zbor cu noi. Ca o glumă, aş putea spune că, în timp ce avionul decola, m-am simţit "ca un căpitan de navă pirată cu un alt ostatic". Părintele Damian se află acum în Tullamore şi se bucură de această experienţă. Preoţii şi oamenii de acolo mi-au spus cât de mult este apreciat. Continuăm să sprijinim câţiva preoţi români din Roma şi am fost încântaţi că am putut ajuta Episcopia de Iaşi în acordarea unor fonduri pentru refugiaţii ucraineni. Sperăm că angajamentul actual prin care preoţii români vin aici pentru a ajuta pe timp de vară şi a învăţa limba engleză va continua. Are beneficii pentru noi toţi.

Într-un fel, colaborarea dintre Diecezele de Iaşi şi de Meath este ca pâinile şi peştii. Când diferitele noastre resurse sunt împărtăşite, este suficient! Pe lângă beneficii, trebuie să contribuim şi noi.

- Revenind la vizita Excelenţei Voastre în Dieceza de Iaşi, aş dori să vă întreb care moment v-a impresionat într-un mod deosebit?

Am fost impresionat de o serie de factori. În primul rând, în cripta catedralei, expoziţiile şi fotografiile cu episcopul Anton Durcovici au fost extrem de emoţionante. Este emoţionant să ne gândim cât de recentă a fost această persecuţie. Într-adevăr, m-am gândit la fraza: "Sângele martirilor este sămânţa creştinilor". Trebuie să ne întrebăm dacă nu cumva sporul de vocaţii pe care l-a experimentat Dieceza de Iaşi s-a datorat mărturiei eroice şi curajoase a acestui sfânt episcop. Într-adevăr, moartea lui în urmă cu doar 71 de ani nu este cu mult timp în urmă.

M-au impresionat şi vârsta, numărul şi prietenia preoţilor Diecezei de Iaşi. Acest sentiment de comuniune prezbiterală este esenţială pentru preoţie, dar şi pentru vocaţii. După cum ne spune Scriptura: "Iată cât de bine şi cât de plăcut este ca fraţii să locuiască împreună!" (Ps 133,1). În fine, am fost şi sunt impresionat de generozitatea episcopului şi a preoţilor care au călătorit aici pentru a lucra cu noi. Acea generozitate trebuie să vină dintr-un simţ al vocaţiei. De asemenea, sunt conştient de sacrificiul şi generozitatea familiilor lor de acasă. Dumnezeu să-i răsplătească!

- Vă invit acum să transmiteţi un mesaj cititorilor noştri.

Aş încuraja cititorii voştri să se roage pentru vocaţii. Episcopia de Iaşi, Episcopia de Meath şi Biserica Universală au nevoie de vocaţii şi de generozitatea oamenilor pe care Domnul îi poate chema. Ştiu că şi în acest moment este nevoie să ne rugăm pentru pace în lume, în special în Ucraina. Să ne rugăm împreună pentru aceste intenţii!