de sr. Monica Bogdănel, Surorile Providenţei

Duminică, 20 noiembrie, va fi beatificat, în Uganda, părintele Giuseppe Ambrosoli, medic misionar în această ţară timp de 30 de ani.

Giuseppe Ambrosoli, al şaptelea fiu al fondatorului firmei "Miele Ambrosoli", s-a născut la 25 iulie 1925 în Italia, lângă Como. Şi-a petrecut copilăria şi adolescenţa într-o atmosferă familiară, caracterizată de solidaritate şi de lipsa distanţelor sociale, de o credinţă luminoasă, dar discretă. Bunicul său matern era cunoscut la Como ca "medicul săracilor".

A început cursurile Facultăţii de Medicină şi Chirurgie din cadrul Universităţii din Milano, dar a fost obligat să le întrerupă din cauza războiului. În această perioadă, face parte din grupul diecezan al Acţiunii Catolice numit "Cenacolul".

După armistiţiul din 8 septembrie 1943, cu riscul propriei vieţi, a ajutat un mare număr de evrei şi foşti militari, destinaţi lagărelor de concentrare naziste, să se refugieze în Elveţia. Şi Giuseppe a trebuit să se refugieze în Elveţia, dar s-a întors ulterior în Italia. A fost înrolat şi trimis, împreună cu alţi colegi studenţi la medicină, în tabăra de antrenament Heuberg (Stuttgart). Aici, i-a ajutat şi i-a sprijinit moral pe colegii săi, adesea vlăguiţi de antrenamentul dur şi de dispreţul nemţilor. În această perioadă, s-a cristalizat vocaţia sa misionară.

După încetarea războiului, şi-a reluat studiile pe care le-a încheiat în anul 1949. Din dorinţa de a se pregăti mai bine pentru viaţa misionară, a studiat medicina tropicală la Londra. A intrat în Congregaţia Misionarilor Combonieni ai Inimii lui Isus, fondată de Sfântul Daniel Comboni. Au urmat noviciatul şi primele voturi, studiile teologice, iar în 1955 a fost sfinţit preot.

În februarie 1956, s-a îmbarcat pentru Africa, având destinaţia Kalongo, un sat pierdut în savana din nordul Ugandei. Îl aştepta dispensarul, o colibă cu acoperişul de paie, care va deveni viaţa sa pentru următorii treizeci de ani. Datorită profesionalismului, dedicării neobosite şi credinţei neclintite, părintele Giuseppe a reuşit să transforme acel mic dispensar într-un spital eficient şi modern. Lângă spital, a fondat "St. Mary's Midwifery Training School", recunoscută astăzi ca una dintre cele mai bune şcoli de obstetrică din Uganda. Astfel, a contribuit la creşterea calităţii asistenţei medicale ugandeze.

Slujirea sa, caracterizată de o gingăşie nemărginită faţă de bolnavi, s-a inspirat constant din această frază: "Dumnezeu este iubire, iar eu sunt slujitorul său pentru cei care suferă". Părintele Giuseppe a reuşit cu adevărat să-l aşeze pe Cristos răstignit în centrul vieţii sale. De aceea, bolnavul - icoană vie a Domnului răstignit - a devenit prioritatea oricărui gând, a oricărei preocupări, a oricărei acţiuni. Şi-a alimentat constant credinţa din participarea la Euharistie, rugăciune, căutarea voinţei lui Dumnezeu şi fidelitatea faţă de propria consacrare. Persoană primitoare şi generoasă, "deşi bogat, s-a făcut sărac", slujind cu o mentalitate profund creştină, a fost pentru toţi "vestea cea bună" a Domnului milostiv.

Dedicarea sa totală a devenit transparentă în momentul cel mai dramatic: la 13 februarie 1987, în plin război civil, a fost constrâns prin ordin militar să evacueze spitalul în doar 24 de ore. În acele momente teribile, le-a spus colaboratorilor săi: "Nu este niciodată prea mult ceea ce Domnul ne cere". A reuşit să salveze toţi pacienţii şi să garanteze continuarea şcolii de obstetrică. Acest efort a fost prea mare pentru sănătatea sa şubredă. Pe 27 martie 1987 a murit din cauza unei crize renale, cu doar câteva minute înainte de sosirea elicopterului trimis pentru a-l salva.

La 29 noiembre 2019, Papa Francisc a recunoscut minunea vindecării miraculoase de septicemie a unei tinere mame ugandeze de 20 ani, care a avut loc prin mijlocirea părintelui Giuseppe.

Fericite Ambrosoli, mijloceşte pentru noi darul carităţii!