de pr. Florin-Petru Sescu

În lunile august şi septembrie, trei seminarişti de la Institutul Teologic Romano-Catolic din Iaşi - Alin Florin Balint, Paul Daniel şi Bogdan Onode - au fost plecaţi în Coasta de Fildeş şi Panama, pentru a face o experienţă misionară. La întoarcere, le-am adresat câteva întrebări.

- De ce aţi ales să faceţi o experienţă misionară?

Trebuie să mărturisesc faptul că foarte mult timp am purtat în inimă dorinţa de a trăi pe propria piele o experienţă misionară. Primul sentiment este, desigur, curiozitatea, însă cel mai mult a contat dorinţa de a-l face prezent pe Cristos în cele mai îndepărtate locuri şi de a fi în mijlocul unor oameni care duc o cu totul altă viaţă faţă de cea pe care o trăim noi în România; dorinţa de a-i ajuta să simtă că nu sunt singuri, că nu sunt uitaţi, ba, dimpotrivă, sunt iubiţi de noi şi mai ales de Dumnezeu (Alin).

- Ce părere v-aţi făcut despre activitatea misionară înainte şi după această experienţă?

Ascultând mărturiile date de seminariştii şi preoţii care au fost în misiune în aceste zone, întotdeauna am avut ideea că a fi misionar este periculos, greu, dar frumos. Această concepţie s-a concretizat în această vară şi pot spune că nu e uşor să fii misionar, dar este nemaipomenit de frumos când îl poţi vesti pe Dumnezeu şi evanghelia sa unor oameni care nu au auzit niciodată de Dumnezeu-Treime. După această experienţă, am devenit mai sensibil la activităţile şi proiectele realizate de Centrul Misionar Diecezan şi mai atent la nevoile celor din jur (Bogdan).

- Cum v-au primit oamenii şi cum trăiesc ei?

Pe oameni i-am găsit deosebit de primitori şi darnici. Deşi nu au multe, ştiu să împartă. Majoritatea persoanelor de la sat au un nivel de trai foarte scăzut, vieţuind în nişte case care cu greu pot fi considerate locuibile. Majoritatea caselor nu au curte, iar animalele îşi fac veacul pe unde apucă. Însă toate acestea nu-i împiedică pe oameni să trăiască, având o seninătate aparte. Se distrează, dansează, se bucură pentru cele mai mici lucruri (Paul).

- Ce v-a impresionat la realitatea locală?

Sunt câteva aspecte care m-au impresionat: viaţa spirituală, dorinţa de apropiere faţă de Dumnezeu, iubirea pe care o au faţă de preoţi, simţul practic pe care îl au cei mai mulţi dintre ei. Zona în care am făcut această experienţă misionară este una săracă, oamenii trăind din munca pământului şi din ţesut. M-a impresionat că trăiesc din ceea ce au şi produc, dar, cu toate acestea, sunt foarte fericiţi (Alin).

- Povestiţi-ne o întâmplare din misiune.

În primul rând, pot spune că am avut parte doar de experienţe deosebite. Un moment special a fost pregătirea pentru hramul comunităţii, Adormirea Maicii Domnului, şi sărbătorirea a 15 ani de la înfiinţarea parohiei. Părintele Cosmin a pregătit un program special intitulat: 15 zile cu Maria. În fiecare dimineaţă, mergeam într-un sat unde avea loc procesiunea cu statuia Sfintei Fecioare pe străzi, oamenii cântau şi se bucurau în stilul lor african. La Sfânta Liturghie, predica era dialogată, iar oamenii descopereau tot mai multe despre Dumnezeu şi Sfânta Fecioară Maria. Am fost plăcut impresionat de dorinţa oamenilor de a-l cunoaşte pe Dumnezeu (Paul).

- Cu ce gânduri v-aţi întors?

M-am întors din Panama cu dorinţa de a ajuta oamenii să-l cunoască şi să-l iubească pe Dumnezeu şi de a vesti evanghelia prin orice mijloace, începând cu mărturia propriei vieţi. Această experienţă a aprins mai mult dorinţa de a lucra ca misionar (Bogdan).

- Un gând adresat cititorilor?

Nu încetaţi să vă rugaţi pentru misionari şi pentru reuşita muncii lor; sunt oameni care au părăsit toate pentru a se dedica cu totul celorlalţi. Susţineţi-i aşa cum puteţi!