de pr. Ioan Balan
Copiii au nevoie de multe, dar cel mai important lucru este că au nevoie de tine, mamă sau tată!
S-a întâmplat într-una dintre serile trecute de iarnă! Trecând pe una dintre străzile aglomerate ale urbei am auzit o vorbă ce mi-a bubuit urechile, cuvinte ce scoteau la suprafaţă o durere apăsătoare ce venea de departe! Imediat m-am întors să văd ce se petrecea în spatele meu. Eram urmat, la vreo cinci metri, de o fată cu mama ei. Adolescenta supărată striga: ,,Nu te mai iubesc! Înţelege, mamă, întoarce-te acasă lângă mine! Încetează să fii doar banca finanţatoare ce-mi virează lunar bani în cont! Am nevoie doar de tine! Nu mă mai interesează cadourile şi promisiunile tale!" Mesajul ei îmi răsună şi acum în urechi: ,,Mamă, am nevoie de tine... nu de banii tăi!" Doamna nu ştia cum să reacţioneze şi s-a pierdut printre jumătăţi de cuvinte. Fetei nu-i păsa de ceilalţi trecători care priveau ca la circ; pe faţa brăzdată de lacrimi, ce-şi cunoşteau traseul bătătorit de atâta amar de vreme, s-a ivit o rază de lumină! A reuşit, în sfârşit, să-i spună mamei că o doare tare sufletul!
Mesajul dorului de părinţii plecaţi reprezintă o durere cumplită spusă sau tăinuită, plânsă sau cicatrizată în atâtea inimi de copii şi tineri care au crescut fără tata sau mama.
Consiliul Naţional al Audiovizualului avertizează: ,,Pentru sănătatea emoţională a copilului dumneavoastră, petreceţi cât mai mult timp cu el", punând astfel în lumină valoarea timpului de calitate părinte-copil. Lipsa părintelui din cotidianitatea copiilor este un timp furat ce scrijeleşte pentru totdeauna personalitatea, integritatea, viaţa copiilor de astăzi şi a adulţilor de mâine.
Copiii au nevoie de multe, dar cel mai important lucru este că au nevoie de tine, mamă sau tată, au trebuinţă de surâsul şi zâmbetele tale, de cuvintele şi tăcerile tale, de sfatul şi experienţele tale, de prezenţa şi acţiunile tale, de susţinerea şi implicările tale, de truda şi eforturile tale, de iubirea şi atenţia ta, de afecţiunea şi gingăşiile tale, de braţele tale puternice, de protecţia şi grijile tale, de cel mai bun care poţi fi.
În familiile unde părinţii seamănă timp, acolo vor răsări şi vor creşte valorile umane pe care copilul poate să-şi construiască propria devenire. În casele unde copiii îşi vor trage seva de la izvorul părinţilor, acolo va fi cioplită fiinţa umană pentru a fi o capodoperă a societăţii. Tu, care ai primit vocaţia nobilă de părinte, fii aproape de copiii tăi şi sădeşte eternitatea în brazdele firave ale vieţii lor!
