de pr. Florin-Petru Sescu

În urmă cu o lună, în misiunea românească din Coasta de Fildeş trecea la cele veşnice tanti Brigitte din Djebonoua, prima doamnă care i-a luat sub tutela sa pe primii misionari ajunşi în zonă. Cunoscând mărturia de credinţă a acestei doamne, i-am adresat câteva întrebări părintelui Cosmin-Alexandru Cimpoeşu, responsabil al misiunii Diecezei de Iaşi din Djebonoua.

- Părinte Cosmin, articolul publicat pe ercis.ro cu privire la viaţa şi activitatea doamnei Brigitte ne-a impresionat. Ce ne puteţi spune, pe scurt, despre ea?

Tanti Brigitte, aşa cum a fost ea cunoscută de toţi, chiar de preoţi şi episcopi, a fost printre primii creştini din Djebonoua, în anii '80. Ea a fost cea care i-a primit pe misionari prima oară. În Djebonoua există obiceiul ca atunci când cineva se mută în localitate să fie luat sub tutelă de cineva din zonă, acesta devenind tutorele sau garantul noului venit. Ea a fost tutorele misionarilor până ce aceştia au fost primiţi de localnici. A primit Botezul în anul 1989 şi de atunci flacăra Botezului nu s-a mai stins niciodată. Participa zilnic la Sfânta Liturghie şi se implica activ în viaţa caritativă a comunităţii. A luat apărarea preoţilor misionari, chiar dacă acest lucru a costat-o cea mai mare ruşine a vieţii ei, să fie purtată goală pe străzile localităţii. Avea mereu un cuvânt bun, o porţie de mâncare şi o rugăciune pentru toţi.

- Cum s-au implicat şi cum se implică oamenii localnici în activitatea misiunii?

Dacă am învăţat ceva de când sunt în Coasta de Fildeş, este faptul că misiunea de a vesti evanghelia este o exigenţă pentru fiecare creştin, nu doar a preoţilor, pentru că văd zi de zi creştini din comunitate care iau în serios această exigenţă. Avem numeroşi cateheţi care ne însoţesc la Sfintele Liturghii din satele misiunii, avem Spitalul Catolic unde personalul medical începe fiecare zi de muncă cu o rugăciune, iar creştinii catolici sunt implicaţi peste tot. Totodată, pot spune că fără consiliul pastoral ar fi foarte greu să îndeplinim numeroasele cerinţe ale misiunii noastre; cei din consiliu ne sfătuiesc şi ne susţin chiar şi în faţa cutumelor culturale ale zonei de misiune.

- Poate fi considerată tanti Brigitte un exemplu pentru oamenii din misiune?

Aş spune că, asemenea doamnei Brigitte, în lumea întreagă există oameni care ne impresionează cu viaţa lor simplă, dar plină de sfinţenie. Ca misionar la Djebonoua, în Coasta de Fildeş, am cunoscut-o şi pot da mărturie că a trăit evanghelia în modul cel mai frumos şi practic posibil. Pot spune cu mândrie că tanti Brigitte rămâne nu doar un rod al muncii de evanghelizare, ci şi o sămânţă care poate aduce încă mult rod.

- Ne puteţi povesti un moment deosebit cu privire la tanti Brigitte?

Chiar multe, dar mă opresc la două: 1) La şase luni după ce am ajuns în Coasta de Fildeş, timp în care predicam cu vervă despre vieţile sfinţilor, drept exemple de viaţă, tanti Brigitte şi-a făcut curaj şi mi-a spus: "Părinte, predicile despre sfinţi sunt foarte frumoase. Dar mai important este cuvântul lui Dumnezeu. Noi suntem însetaţi de acest cuvânt. Despre acesta am vrea să ne vorbiţi." M-am simţit ruşinat, dar în acea zi am învăţat că oamenii de aici sunt însetaţi de cuvântul lui Dumnezeu; 2) Pe când era în spital, o nepoată i-a dus rozariul doamnei Brigitte şi a invitat-o să se roage împreună pentru sănătatea personală, dar ea a răspuns: "Nu! Uite câţi bolnavi sunt aici. Mai bine ne rugăm pentru ei!"

- Un gând de final.

Vă mulţumim pentru tot ceea ce faceţi pentru noi şi nu uitaţi să fiţi misionari prin faptă şi cuvânt! Cristos a înviat!