traducere şi prelucrare de pr. Mihai Pătraşcu
Sfânta Maria a lui Isus Santocanale (înainte de voturi, Carolina) s-a născut la Palermo, la 2 octombrie 1852. La Botez, în ziua de 4 octombrie 1852, i-a fost dat numele Carolina Concetta Angela. Mama, o femeie foarte evlavioasă, virtuoasă şi bună, a avut un rol fundamental în formarea caracterului şi a spiritualităţii fiicei sale.
Încă de la o fragedă vârstă, Carolina simţea o atracţie deosebită faţă de tot ceea ce era religios.
La 19 ani, ea a destăinuit pentru prima dată părinţilor dorinţa de a-şi consacra propria viaţă lui Dumnezeu. În Parohia "Sfântul Anton, Abate" din Palermo, parohul a întemeiat Uniunea Pioasă a Fiicelor Mariei şi, după ce a primit cererea Carolinei de a face parte din ea, a primit-o, dat fiind spiritul ei fervent de apostolat.
În anul 1884, o durere puternică la picioare o constrânge să stea la pat timp de şaisprezece luni: a fost începutul multor infirmităţi fizice, pe care le-a cunoscut după aceea pe toată durata vieţii şi mereu le-a înfruntat cu credinţă exemplară şi mare răbdare. Însănătoşindu-se, la sfatul părintelui Mauro Venuti, a îmbrăţişat o spiritualitate franciscană mai radicală. La 13 iunie, în acelaşi an, în bisericuţa din Colegiul Mariei, a primit din mâinile părintelui Venuti veşmântul negru al Terţiarelor Regulare, asumându-şi numele de sora Maria a lui Isus. Populaţia din Cinisi, locul desfăşurării slujirii ei, o numea "doamna", datorită originilor nobile, admirând totodată umilinţa şi spiritul său de slujire, în special în vizitarea bolnavilor în casele lor.
Alte tinere s-au unit cu ea. La 11 februarie 1891, comunitatea s-a mutat în casa care a fost a bunicilor fericitei. La 6 ianuarie 1892, aceasta a făcut voturile simple anuale. A cerut şi a obţinut ca în casă să existe un oratoriu, unde să se celebreze Liturghia şi să se păstreze Euharistia. În anul 1908, Santocanale a pus în capelă imaginea Sfintei Fecioare Neprihănite de la Lourdes cu Sfânta Bernadeta, faţă de care era deosebit de evlavioasă.
Sora Maria a lui Isus visa ca mica sa comunitate, a cărei viaţă comună arhiepiscopul o aprobase doar prin scrisoare, să fie recunoscută ca adevărată familie călugărească. Atunci, părintele Giovanni Maria Schiavo, capucin, cu ocazia unui curs de exerciţii spirituale, a cunoscut-o pe ea şi pe surorile sale. A îndrăgit cauza lor şi a pregătit constituţiile pentru noua congregaţie. A obţinut ca să fie agregată la Ordinul Fraţilor Minori Capucini şi s-a străduit ca să fie înfiinţată canonic ca institut de drept diecezan. În anul 1910, sora Maria a lui Isus a fost declarată maică fondatoare a Surorilor Capucine ale Neprihănitei de la Lourdes. Împreună cu ea, alte unsprezece surori au îmbrăcat un veşmânt maro, asemănător cu acela al capucinilor. La 11 februarie 1911, fondatoarea a făcut voturile călugăreşti şi la 29 noiembrie a primit voturile celor unsprezece novice.
Postulatura a prezentat vindecarea inexplicabilă, spontană şi completă a unei tinere soţii, cu restabilirea fertilităţii, bolnavă de "miastenie gravis, tiroidită Hashimoto, sindrom de insuficienţă procreativă autoimună". În decembrie 2016, femeia, în manieră complet neaşteptată din cauza infertilităţii sale dovedite, şi-a dat seama că este însărcinată. După circa şase luni de la acea naştere, tânăra mamă a rămas din nou însărcinată. A dus la capăt sarcina, cu naşterea unui al doilea copil. Deoarece a fost considerată miraculoasă, cu privire la acea dublă sarcină a tinerei soţii, a fost făcută investigaţia diecezană, la curia ecleziastică din Monreale, de la 20 martie 2018 la 10 aprilie 2019. Sfântul Părinte Francisc a autorizat promulgarea decretului super miraculo la 25 noiembrie 2021. De la 15 mai, ea a fost înscrisă în rândul sfinţilor, inspirând pe oricine vrea să-l urmeze pe Isus în umilinţă şi simplitate.
