Cu sau fără Dumnezeu în vacanţă?

de pr. Ioan Balan

A venit şi mult aşteptata vacanţă! Copiii zburdalnici umplu universul cu bucuria lor molipsitoare, aşteptând cu nerăbdare revederea vechilor camarazi de joc, întâlniţi în spaţiul liniştit prin satele bunicilor.

Bucurie este şi pentru lumea adulţilor care, după muncă, sudoare şi efort, îşi planifică mult aşteptatul concediu, dorind o drumeţie de neuitat pe potecile munţilor sau pe vreo insulă al cărei nume gâdilă urechea şi unde totul devine spaţiu de poveste.

Deseori auzi oamenii lăudând-se cu planurile lor: "Eu voi merge la mare", "Eu voi merge la bunica, la ţară", "Eu mă voi duce la munte"... Da, au planuri! Frumoase şi temerare planuri, dar întreb: oare Dumnezeu mai are vreo importanţă în vacanţă şi în concediu? Oare nu este în plus?

De multe ori, din planurile noastre de vacanţă lipseşte el, e ultimul lucru la care ne gândim... Nu mai are loc în bagajele prea pline de haine şi mâncare, şi apoi "nu vom pleca pentru totdeauna, ne vom reîntoarce acasă şi pe el îl vom găsi tot aici"! Urzim planuri năstruşnice cu dorinţa de a fi pionieri în a povesti despre adrenalina acumulată în timpul vacanţelor.

Ne trezim cu noaptea în cap şi plecăm la drum înarmaţi cu rucsacuri şi genţi imense în care am pus de toate, vorba aia "ca să ne ajungă". Haideţi să recunoaştem că vom aduce înapoi cu noi acasă multe lucruri pe care nici măcar nu le-am folosit. Nu mai e loc nici măcar pentru un ac, darămite pentru o cărticică de rugăciuni sau pentru un rozariu! Doar e vacanţă! Important e să plecăm, pentru că apoi totul se rezolvă de la sine şi cu siguranţă că pe Domnul îl vom regăsi negreşit la locul lui în biserică atunci când ne vom întoarce, nu-i aşa? Preferăm o drumeţie doar pentru noi, pentru simţurile noastre care să descătuşeze fiecare muşchi încordat de atâta amar de muncă. Urechile sunt umplute de îndată cu zgomotul asurzitor al boxelor date la maximum, ochii sunt deschişi pentru a intra totul în ei fără nicio barieră, burta ne este plină de prea multă mâncare. Astfel se petrece, încât, după mai multe zile de vacanţă, în loc să fim mai odihniţi, suntem mai obosiţi, suntem mai sărăciţi în suflet şi în inimă, dezamăgiţi de golul întâlnit şi care niciodată nu umple şi lasă mereu un gust amar.

Dacă vă doriţi un altfel de concediu şi o vacanţă de vis, nu-l uitaţi pe Dumnezeu acasă, luaţi-l cu voi mereu în drumeţie!