A consemnat pr. Cristian Diac
Ziua hirotonirii preoţeşti este cea mai importantă din viaţa unui preot. Emoţiile sunt unice, intense şi memorabile. Cei şase preoţi sfinţiţi la 23 iunie în catedrala din Iaşi au vrut să ne împărtăşească din impresiile şi trăirile lor.
- "Ziua hirotonirii va rămâne mereu o zi a unei noi naşteri, o zi încărcată de însemnătate şi o graniţă trecută înspre prezbiterat. Momentul cel mai marcant pentru mine din ritualul hirotonirii a fost Litania tuturor sfinţilor, când mă aflam prosternat, iar prin faţa ochilor minţii mele a trecut ca un scurtmetraj drumul pe care l-am parcurs până la acel moment. Privind în urmă, mi-am dat seama că nu aş fi reuşit să realizez nimic fără ajutorul lui Dumnezeu. Deo gratias!" (pr. Alexandru Albu).
- "23 iunie 2022. Este o zi pe care, cu siguranţă, nu o voi uita niciodată. Este ziua cea mai frumoasă din viaţa mea, în care chemarea primită de la Preotul prin excelenţă s-a concretizat prin hirotonirea prezbiterală. Nu cred că aş putea vreodată exprima în cuvinte emoţiile şi sentimentele trăite în această zi. Ceea ce pot să spun este doar un mare «Mulţumesc» tuturor: începând de la cei care au sădit în mine, prin exemplul lor, germenii vocaţiei până la toţi cei care m-au ajutat ca această vocaţie să se concretizeze. Vă mulţumesc!" (pr. Mihai Chichiriţă).
- "La sfârşitul acestei zile, una de neuitat, sentimentul de bucurie şi de recunoştinţă este atât de mare, încât îmi este greu să spun în cuvinte ceea ce simt. Toate trăirile şi emoţiile din cadrul Sfintei Liturghii de hirotonire, deşi au fost copleşitoare, au fost pline de satisfacţie, ca rezultat al muncii depuse şi, mai mult decât munca depusă, ca rezultat al acţiunii uimitoare a lui Dumnezeu, care nu încetează să facă lucruri mari" (pr. Bogdan Enăşoae).
- "Pot spune că, de mic copil, am perceput această alegere din partea lui Dumnezeu ca o chemare care cerea din partea mea o încredere totală. Hirotonirea ca preot înseamnă pentru mine darul gratuit al lui Dumnezeu, pe care l-am simţit în inima mea. În schimbul acestui mare dar, am răspuns şi eu cu un dar mult mai mic, dăruindu-mă lui Isus Cristos din toată inima şi cu toată fiinţa mea. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că a avut răbdare cu mine şi îi cer harul de a trăi slujirea pe care mi-a încredinţat-o cu bucurie, seninătate şi cu toată disponibilitatea" (pr. Eusebiu-Iulian Relea).
- "Am trăit cel mai frumos şi profund moment din viaţa mea prin hirotonirea sacerdotală. Acest lucru nu este rodul unui efort personal, ci rodul unei alegeri din partea lui Isus, Marele Preot, care nu a privit la chip sau la vrednicia mea, ci a avut un plan măreţ cu mine. Îi mulţumesc lui Cristos, Bunul Păstor, care a binevoit să mă conducă la această slavă şi îl rog ca şi credincioşii pe care mi-i va încredinţa să aibă parte, împreună cu mine, de harul său în veci" (pr. Alexandru-Sergiu Robu).
- "«Îi mulţumesc lui Cristos Isus, Domnul nostru, care m-a întărit, pentru că m-a găsit vrednic de încredere, punându-mă în slujirea sa» (1Tim 1,12). Astăzi, în ziua hirotonirii, am simţit mai mult puterea rugăciunii tuturor celor care s-au adunat şi au luat parte la bucuria noastră. Un moment emoţionant pentru mine a fost Litania tuturor sfinţilor, în timpul căreia, prosternat fiind, i-am încredinţat lui Dumnezeu viaţa mea, rugându-l să-l trimită mereu pe Duhul Sfânt asupra mea, ca să pot fi preot după Inima Fiului său, Isus Cristos" (pr. Octavian Sescu).
Slujirea acestor noi preoţi să aibă statornicie şi entuziasm, iar mărturiile lor să-i inspire şi pe alţii la viaţa preoţească.
