de pr. Cristian Chinez
Raportul dintre credinţă, pe de o parte, şi experienţa sau modul propriu de viaţă, pe de altă parte, este mai mult decât esenţial. Astăzi mai mult ca oricând altădată.
Dacă în trecut totul era axat pe experienţele de elită, ale unor clerici intelectuali, adică pe sisteme şi metode academice care se reînnoiau în continuu şi în cadrul cărora se regăsea modul de a simţi propriu timpului, în zilele noastre ne confruntăm cu experienţele vieţii cotidiene, cu modul de a simţi viaţa al oamenilor care trăiesc în lume, cu problemele lor profunde care ţin de sens, de viaţă şi de societate. Astfel, nu se poate ignora ruptura dintre credinţa practicată şi experienţele din lume, o lume în care religia nu mai reprezintă un principiu obligatoriu sau un criteriu de referinţă pentru viaţa socio-culturală. De aici riscul de a se retrage pe planul restrâns al vieţii private, acolo unde a mai rămas un anumit spaţiu, sau de a fi tolerată ca un fel de şcoală etică pentru societate.
Iată de ce trebuie scos numaidecât în evidenţă ceea ce înseamnă în mod concret pentru oamenii timpului nostru punctul de vedere creştin asupra existenţei. Pe baza nenumăratelor experienţe de credinţă care merită să fie cunoscute, a mărturiilor vii şi a analogiilor din cărţile sfinte.
