Hoinari sau misionari în web?

de pr. Felix Roca

Vacanţa aduce cu sine posibilitatea (care poate fi oportunitate sau risc) de a petrece mai mult timp în faţa calculatorului sau a telefonului, pe paginile de internet sau pe reţelele sociale. Pentru unii, nu lipsesc jocurile pe diferite console sau online. "Chemarea" pare să fie doar aceea de a căuta mai multă distracţie, relaxare şi "destresare" după marea "aventură" a şcolii.

Este absolut normal să existe şi un timp petrecut astfel, însă fără a da spaţiu exceselor şi lipsei limitelor de timp şi de conţinut. Mai direct spus, nu este potrivit să "stăm cu nasul în telefon" toată ziua şi nici să "consumăm" orice de pe internet. Acest lucru poate fi făcut ţinând cont de câteva aspecte elementare.

Raportul dintre real şi virtual este foarte greu de definit şi, deseori, amăgitor. Există cu adevărat o graniţă între lumea reală şi web? Răspunsul este nu, deoarece ceea ce facem pe internet are, de fapt, consecinţe în viaţa reală. Este posibil să fi întâlnit persoane cu profiluri false care se insultă reciproc cu ferocitate sau să fi citit sau participat la conversaţii pe chat aprinse şi necontrolate. Ei bine, cu siguranţă, în spatele unei măşti sau cel puţin în spatele unui ecran totul este mai uşor, dar adevărul este că acele cuvinte comunică şi au, cu siguranţă, un impact asupra noastră. De exemplu, este suficient să ne uităm la efectele hărţuirii cibernetice (cyberbullying) sau ale pornografiei de răzbunare (revengeporn), care îi conduc adesea pe cei care le suferă la sinucidere. Avem responsabilităţi unii faţă de alţii. Un exerciţiu poate fi întrebarea: Cum m-aş comporta dacă aş avea în faţa mea aceste persoane?

În ceea ce priveşte adevărul, pe internet, toată lumea are un cuvânt de spus şi, de multe ori, acesta devine o arenă în care fiecare îşi afirmă opiniile. Dialogul este deja dificil, deoarece ne imaginăm noi înşine tonul cuvintelor scrise, cu riscul de a înţelege greşit cu uşurinţă. Întâi de toate, e bine să ne amintim că adevărul trebuie să fie căutat din iubire. Adică, adevărul nu numai că trebui spus din principiu, ci şi cu intenţia de a oferi celuilalt ceva ce îi edifică viaţa şi, chiar mai mult, să-l ajute să-l cunoască pe Dumnezeu. Într-o astfel de logică nu este loc pentru minciună, falsităţi şi fake news.

De mare ajutor este simplitatea în exprimare. Lumea internetului are timpi diferiţi de lumea reală, pragul de atenţie al utilizatorilor este foarte scăzut, ca să nu mai vorbim de fluxul constant de informaţii la care suntem supuşi 24 de ore pe zi. Nu este o coincidenţă faptul că TikTok este una dintre cele mai populare reţele de socializare în rândul tinerilor. Aşadar, este bine să ne amintim că, pe web, comunicarea trebuie să fie clară şi simplă.

Comunicare vizuală are locul său de cinste pe internet. Imaginile comunică şi transmit sentimente şi emoţii. O imagine va fi întotdeauna capabilă să atragă mai mult atenţia asupra sa decât un text scris. Majoritatea mediilor sociale se bazează tocmai pe aspectul vizual. Dar, de multe ori, imaginile religioase folosite în postări nu prea au nimic plăcut: Isus sau sfinţi animaţi, înconjuraţi de porumbei, inimioare, sclipici şi atâtea culori, încât te ia ameţeala.

A spune o poveste are un mare impact comunicativ. Prin intermediul unei poveşti, de fapt, putem crea empatie cu ceilalţi, putem transmite emoţii şi, mai presus de toate, o poveste rămâne. Dacă ne gândim bine, creştinismul spune o poveste: cea a omului şi cea a lui Cristos, Mântuitorul omului.

Aceste sugestii ne pot ajuta să fim pe internet nu hoinari, ci misionari!