Prelucrare de pr. Felician Tiba
M-a impresionat mereu romanul Singur pe lume al renumitului scriitor francez Hector Malot. Este vorba de un roman pe care scriitorul îl dedică fiicei sale, Lucie.
Singur pe lume este povestea unui orfan, micul Rémi, care trăieşte în casa unei femei, mătuşa Barberin. Soţul acesteia, zidarul Jerome, suferă un accident grav, fiind astfel nevoit să-l închirieze pe copil unui proprietar de circ, Vitalis, care dădea mici reprezentaţii alături de un căţel, Capi, care îi conduce pe Dolce şi Zerbino, alţi căţei artişti, şi pe Inimioară, o maimuţă dresată. Romanul se termină în momentul în care Rémi reuşeşte să-şi găsească familia, cu ajutorul lui Mattia.
Singur pe lume este şi povestea prietenului meu, Ionuţ, ai cărui părinţi au plecat pentru "o lună" în Italia, dar întoarcerea lor s-a lăsat aşteptată. Ionuţ a fost lăsat la o mătuşă de-ale lui şi noroc cu noi, prietenii săi, că mergem să-l ajutăm să crape lemne, să aducă apă, să facă ordine prin curte, să dea nutreţ la animale, să le facă curat, iar la urmă mai tragem şi o partidă de fotbal împreună.
Singurătatea lui te copleşeşte! Să-l vezi urcat pe claia de fân privind în zare spre mama pe care "de o lună" încă o aşteaptă. Să-l vezi citind la şcoală din vreo poveste care vorbeşte despre "mări şi ţări" şi despre "tărâmuri", cum îi dau lacrimile şi cum se opreşte din citit din cauza nodurilor în gât.
Cât de privilegiaţi suntem noi, copiii, care îi avem pe părinţi lângă noi!
Când, în sfârşit, s-a întors pentru câteva zile, pentru că avea nişte probleme cu actele, Ionuţ i-a spus mamei sale: "Ori eu, ori tu, dacă mai pleci, unul dintre noi va pleca pentru totdeauna..." Abia atunci şi-a dat seama mama lui Ionuţ de greşeala pe care o făcuse. Şi nu a mai plecat... Mai mult, s-a întors şi tatăl! (Alexandru)
