Diana B.
Când eram la grădiniţă, îl aşteptam pe Moş Crăciun cu mare nerăbdare şi emoţii. Indiferent de cadoul pe care îl primeam, eram mulţumită şi bucuroasă, pentru că înţelegeam că am fost cuminte şi de aceea primesc daruri; cumva era meritul meu. După câţiva ani, prin clasa a III-a sau a IV-a, am început să am preferinţe la cadoul pe care urma să-l primesc de Crăciun. Cu trecerea anilor, preferinţele mele au început să fie din ce în ce mai pretenţioase şi mai costisitoare, pe care uneori cei dragi nu-şi permiteau să mi le îndeplinească. La ultimul Crăciun, adică în anul 2021, am primit un cadou nesemnificativ pentru mine la prima vedere, o carte cu titlul 365 de povestioare pentru suflet, de Bruno Ferrero, editată la "Presa Bună". Am fost surprinsă de titlul cărţii, care nu m-a încântat în mod deosebit, dar care, ulterior, după ce am citind şi meditat unele "povestioare", mi-a umplut sufletul de lumină. Este cel mai valoros cadou pe care l-am primit de când sunt adolescentă şi le mulţumesc celor dragi din familia mea, dar în mod deosebit îi mulţumesc bunicii, Ana, care este pentru mine un model de rugăciune şi sacrificiu.
