Iulian C. (clasa a IX-a)
În familia mea sunt două confesiuni. Am crescut alături de bunici, care sunt ortodocşi, de tata care nu ştie nici el ce este, nu are treabă cu niciun fel de religie, şi alături de mama care este o catolică hotărâtă şi practicantă. Cu toate că sunt două confesiuni în acelaşi apartament, eu nu am simţit niciodată repulsie nici din partea bunicilor, nici din partea mamei. Eu sunt catolic, normal. Fiind ministrant, am participat la rugăciunea pentru unitatea creştinilor care s-a celebrat în biserica noastră în luna ianuarie şi m-am bucurat foarte mult când am auzit cât de frumos se roagă lumea pentru unitatea în credinţă a tuturor creştinilor. Îmi doresc ca această unitate să se producă cât mai repede, dar cel mai mult îmi doresc ca tata să-şi manifeste credinţa, fie şi ortodoxă, pentru că un om credincios nu contează dacă este catolic sau ortodox, nu? Bunicii sunt un exemplu pentru mine şi mă rog ca tata să se întoarcă la credinţă, pentru că citesc pe chipul lui că este în căutarea adevărului şi doreşte să-l întâlnească pe Dumnezeu, dar îi lipseşte curajul.
