traducere şi prelucrare de pr. Mihai Pătraşcu
Numărul sfinţilor în Biserică este în continuă creştere, dovadă că evanghelia nu este literă moartă, ci carte vie care se întrupează în vieţile oamenilor cuceriţi de Cristos. Unul dintre ei este şi Fericitul Giustino Maria Russolillo, născut la 18 ianuarie 1891 la Pianura di Napoli (Italia). Pe 7 mai 2011 a fost beatificat. Anul acesta va fi declarat sfânt la 15 mai.
La vârsta de zece ani a intrat în Seminarul din Pozzuoli, unde a finalizat cu succes studiile umaniste şi primii doi ani de teologie. La Seminarul din Posillipo-Napoli, condus de părinţii iezuiţi, a completat studiile teologice. La 20 septembrie 1913 a fost hirotonit preot. Prosternat la pământ, în timp ce adunarea îi invoca pe sfinţi, părintele Giustino a făcut vot de a întemeia o congregaţie "pentru cultul, slujirea şi apostolatul vocaţiilor de la Domnul şi Dumnezeul nostru pentru credinţă, preoţie, sfinţenie".
Un an mai târziu a început, în casa părintească, viaţa de comunitate cu câţiva tineri din aşa-numitul grup "Fedelissimi" ("Preacredincioşii").
Administratorul apostolic de Pozzuoli, care-l aprecia mult pe părintele Giustino, i-a permis toată libertatea pentru opera vocaţională, proiectată de mult timp. Entuziasmat şi având binecuvântarea episcopală, la 18 octombrie 1920, primind 12 tineri în casa parohială, el a reluat viaţa de comunitate, întreruptă în luna mai 1914 din cauza războiului. Astfel, se năştea primul institut de viaţă consacrată cu numele Societatea Vocaţiilor Divine, numită în mod obişnuit a "Părinţilor vocaţionişti".
Anul următor, în seara de 1 octombrie 1921, cu permisiunea episcopului, câteva tinere s-au retras pentru o viaţă în comun. La sfârşitul lunii, episcopul, vizitând sediul bine organizat al viitoarelor surori, le-a felicitat şi "a binecuvântat munca lor călugărească" pentru vocaţii.
Aşa s-a născut congregaţia Surorilor Vocaţiilor Divine, al doilea institut de viaţă consacrată, întemeiat de preotul Giustino. Mai târziu, sora sa Giovanna, devenită maică generală, a contribuit mult la dezvoltarea ramurii feminine.
Sfânta Treime era centrul spiritualităţii şi al apostolatului părintelui Giustino. Rugăciunea era sufletul activităţii sale. Se îngrijea mult de frumuseţea casei lui Dumnezeu, împodobind-o în toate modurile posibile. A organizat Acţiunea Catolică în toate ramurile sale, Confraternitatea învăţăturii creştine, al cărei statut, redactat de el însuşi, a fost adoptat pentru toată dieceza.
Consumat de truda apostolică şi de situaţia economică dezastruoasă în care au ajuns congregaţiile sale în ultimii ani ai vieţii sale pământeşti, întărit de sacramentul Maslului, s-a stins "senin" la 2 august 1955.
Funeraliile sale au fost o adevărată apoteoză, o sărbătoare pentru preotul considerat "sfânt". Actualmente, membrii institutelor fondate de el, fideli faţă de carisma iniţială, slujesc poporul lui Dumnezeu în 18 naţiuni.
În vederea beatificării a fost instrumentată o investigaţie despre vindecarea miraculoasă a unei doamne de 59 de ani, bolnavă de cancer, graţie mijlocirii venerabilului slujitor al lui Dumnezeu. La 7 mai 2011 s-a desfăşurat beatificarea solemnă a părintelui Giustino.
Pe seama mijlocirii Fericitului Giustino a fost pusă vindecarea miraculoasă a unui tânăr călugăr vocaţionist, bolnav de epilepsie, pneumonie, insuficienţă respiratorie acută, care a avut loc la 21 aprilie 2016 în spitalul din Pozzuoli, unde tânărul a fost internat în stare de comă. Dată fiind gravitatea cazului, toată congregaţia a început un lanţ de rugăciuni către Fericitul Giustino. În dimineaţa de 21 aprilie, bolnavul a deschis dintr-o dată ochii, a vorbit, a mişcat mâinile şi, după câteva ore, a început chiar să-i servească pe ceilalţi. Investigaţia despre presupusa minune a fost instrumentată în 2017-2018. Au fost ascultaţi 18 martori. Sfântul Părinte Francisc, la 27 octombrie 2020, a autorizat Congregaţia Cauzelor Sfinţilor să promulge decretul despre miracol.
Domnul să ofere, prin mijlocirea lui, harul vindecării cât mai multor bolnavi ai timpului nostru!
