Pr. Cristian Blăjuţ, OFMConv. (Oficiul pentru Viaţa Consacrată)
În fiecare an, la 2 februarie, în sărbătoarea Întâmpinării Domnului, Biserica celebrează Ziua Mondială a Vieţii Consacrate, invitându-i pe toţi cei care au ales să-l urmeze pe Isus, într-un mod deosebit şi printr-o consacrare specială, să-i mulţumească pentru darul chemării.
În 1997, anul în care Ziua Mondială a Vieţii Consacrate s-a celebrat pentru prima dată, Sfântul Ioan Paul al II-lea afirma: "Prezentarea lui Isus la templu este imaginea elocventă a dăruirii totale a vieţii proprii a celor care au fost chemaţi să reprezinte, în Biserică şi în lume, sfaturile evanghelice, trăsăturile caracteristice ale lui Isus cast, sărac şi ascultător".
Încă din primele veacuri ale Bisericii au existat bărbaţi şi femei care şi-au închinat viaţa, printr-o dăruire totală, slujirii lui Dumnezeu şi aproapelui, iar noi - persoanele consacrate de astăzi - suntem urmaşii lor care, imitându-le exemplul şi învăţătura, trăim cu bucurie carisma propriului institut.
Ce este viaţa consacrată şi cine sunt persoanele consacrate? În puţine cuvinte, Biserica ne învaţă că ele sunt acei bărbaţi şi acele femei care îl urmează pe Isus Cristos aşa cum ni-l prezintă evanghelia. Consacrarea este o adeziune personală la Cristos, prin care cel chemat devine un exemplu al felului în care Cristos a trăit şi a acţionat. Sigur, fiecare botezat este chemat să facă acest lucru, dar persoana consacrată realizează această adeziune prin asumarea sfaturilor evanghelice: castitate, sărăcie şi ascultare. Trăind cu fidelitate sfaturile evanghelice, cel consacrat ajunge să experimenteze sentimentele care au fost în Isus Cristos (cf. Fil 2,5). Cristos este forma de viaţă pe care persoana consacrată şi-o însuşeşte şi prin care, mărturisind-o, face posibilă vederea prezenţei şi frumuseţii lui Dumnezeu. Cu adevărat, într-o lume secularizată, unde se propagă ideea de a trăi viaţa ca şi cum Dumnezeu nu ar exista, trăirea autentică a celui care îmbrăţişează viaţa consacrată devine o mărturie de credinţă. Din acest motiv, Papa Francisc afirma: "Înţeleasă şi trăită în felul acesta, viaţa consacrată apare tocmai aşa cum este în realitate: un dar al lui Dumnezeu, un dar de la Dumnezeu pentru Biserică, un dar de la Dumnezeu pentru poporul său!" (Angelus, 2 februarie 2014).
Biserica noastră locală - Dieceza de Iaşi - trebuie să-i aducă astăzi, mai mult ca oricând, mulţumiri lui Dumnezeu pentru darul prezenţei persoanelor consacrate care trăiesc, lucrează şi mărturisesc propria carismă în slujba poporului lui Dumnezeu.
Oare care sunt aşteptările celorlalţi de la noi, persoanele consacrate? Ca răspuns calificat, îl citez pe Papa Francisc care afirma: "Trebuie să fiţi cu adevărat nişte martori, nişte mărturisitori într-o lume diferită prin ceea ce faceţi şi modul în care vă comportaţi. Persoanele consacrate sunt bărbaţi şi femei care luminează viitorul" (Colocviu cu superiorii generali, 29 noiembrie 2013). Cred că aceeaşi aşteptare o are şi PS Iosif, păstorul diecezei noastre, şi toţi credincioşii în mijlocul cărora vieţuim.
Îmi permit să fac o urare, cu acest prilej, tuturor persoanelor consacrate din dieceza noastră şi tuturor persoanelor consacrate din alte părţi ale lumii: Bunul Dumnezeu, care v-a chemat la urmarea Fiului său, Isus Cristos, să vă copleşească mereu cu harul şi binecuvântarea sa, pentru ca voi să vă puteţi "contopi" cu Cristos până într-acolo încât să puteţi spune împreună cu apostolul: "Nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine" (Gal 2,20). Dumnezeu să binecuvânteze Biserica noastră!
