În luna februarie a fiecărui an, începând cu 1997, din dorinţa Papei Ioan Paul al II-lea, Biserica celebrează Ziua Mondială a Persoanelor Consacrate, alegând ca dată exactă ziua de 2 februarie, zi în care sărbătorim Întâmpinarea Domnului.
Conform legii lui Moise, primul născut de parte bărbătească, la 40 de zile de la naştere, trebuia dus la templul din Ierusalim şi consacrat Domnului. Preasfânta Fecioară Maria împreună cu Sfântul Iosif au îndeplinit această lege, ducându-l pe Pruncul Isus la templu "ca să-l ofere Domnului" (Lc 2,22), deşi el însuşi era Dumnezeu.
Persoanele consacrate sunt acele persoane - bărbaţi şi femei - care şi-au oferit de bună voie întreaga viaţă lui Dumnezeu, s-au consacrat Domnului, în ziua în care au făcut profesiunea călugărească a celor trei voturi: sărăcie, ascultare şi castitate. Ele apar în lume "ca un semn strălucit al împărăţiei cerurilor", aşa cum este specificat în decretul Perfectae caritatis (PC), al Conciliului Vatican II, la nr. 1. În sărbătoarea Întâmpinarea Domnului, aceste persoane reînnoiesc consacrarea lor şi cer de la Dumnezeu ajutor pentru fidelitate în slujire.
Prezenţa persoanelor consacrate în Biserică este o adevărată binecuvântare a lui Dumnezeu pentru poporul său şi un mare dar făcut Bisericii şi omenirii. Ca dovadă, avem atâtea grădiniţe, şcoli, orfelinate, spitale etc. în care slujesc cu devotament aceste persoane. Menirea lor este "să răspândească în lumea întreagă vestea cea bună a lui Cristos prin integritatea credinţei, prin dragostea faţă de Dumnezeu şi de aproapele, prin iubirea crucii, precum şi prin speranţa gloriei viitoare, aşa încât mărturia lor să fie văzută de toţi şi să fie preamărit Tatăl nostru care este în ceruri" (PC 25).
Slavă fie lui Dumnezeu pentru darul vieţii consacrate şi cinste acestor persoane pentru jertfa vieţii lor în folosul semenilor! Cerem neîncetat lui Dumnezeu să trimită astfel de "lucrători" în via sa. Să nu uităm că vocaţiile la viaţa consacrată încolţesc şi se dezvoltă în familiile şi comunităţile noastre creştine. Astfel de vocaţii trebuie mereu încurajate şi susţinute, în special cu rugăciunile noastre, pentru ca aceia care răspund chemării Domnului să fie credincioşi şi râvnici în slujirea lor.
Felicităm şi aducem mulţumire acestor persoane pentru toată slujirea lor. Dumnezeu să le ajute să fie statornice în trăirea vocaţiei, iar noi le asigurăm de susţinere în rugăciunile noastre. Să nu se descurajeze niciodată în faţa greutăţilor. Să-şi pună toată încrederea în Dumnezeu, în harul său, har care le va da forţa necesară pentru a nu trăda vreodată iubirea lor faţă de Dumnezeu şi faţă de semenii pe care îi slujesc. De ziua lor, în sărbătoarea Întâmpinarea Domnului, fiecare să vadă cum poate să-l întâmpine mai bine pe Isus în viaţa proprie şi cum să-l prezinte mai bine lumii, celor din jur, pe Isus "lumină spre luminarea neamurilor" (Lc 2,32).
+ Iosif Păuleţ, episcop de Iaşi
