• Ioana (e-mail): "Vă salut şi vă sunt recunoscătoare pentru tot ceea ce publicaţi în această revistă pe care, vă mărturisesc, o citesc de ani de zile. Am aflat atât de multe lucruri folositoare pentru viaţa de familie şi, mai ales, pentru viaţa de credinţă. Că doar nu le ştim noi pe toate şi nu trebuie să arătăm că n-avem nevoie de părerea altora, a oamenilor mai pricepuţi şi mai învăţaţi decât noi. Pentru că şi alţii au îndrăznit să vă scrie, m-am gândit şi eu să vă adresez o simplă întrebare. Calendarul bisericesc îl ştiu în mare, însă nu înţeleg de ce într-un an începe Adventul aşa devreme, în altul, mai târziu. Anul acesta, de exemplu, intrăm în Advent deja pe 27 noiembrie. La anul, abia pe 3 decembrie, cum am găsit undeva. Am văzut calendare de Advent prin alte ţări care au doar 24 de zile: de pe 1 decembrie până pe 24 decembrie. Cum să înţeleg aceste deosebiri?"
Vă mulţumim că arătaţi interes pentru revista noastră şi că vă propuneţi să creşteţi tot mai mult în credinţă! Astăzi este multă mobilitate şi, vrând-nevrând, descoperim obiceiuri şi tradiţii care nu sunt ca ale noastre, din mediul catolic românesc, ca de pildă acest calendar care este prezent mai ales în ţările de limbă germană, unde toată lumea ştie de "Adventkalender". El este mai mult comercial. Din punct de vedere liturgic, Adventul trebuie să aibă patru duminici, iar zilele pot să varieze. Cel mai lung Advent este cel de anul acesta, cu 28 de zile; cel mai scurt e cel de anul viitor, cu 21 de zile. Cel care a hotărât să fie patru duminici este Papa Grigore cel Mare (590-604), care a stabilit acest număr plecând de la cele patru milenii de aşteptare a Mântuitorului, de la începutul creaţiei. Mult mai târziu, a apărut coroana de Advent, care are patru lumânări, cărora li s-au găsit mai multe semnificaţii. Aşadar, mai mult decât zilele, contează duminicile din Advent care până la sărbătoarea Naşterii Domnului trebuie să fie doar patru. Este important ca noi să ne pregătim pentru venirea lui Isus, arătându-i că îl aşteptăm pe el cu un dor tot mai mare, aşa cum l-au avut profeţii şi cum cântăm şi noi: "Prorocii toţi au plâns / De dorul lui s-au stins" ("Voi, ceruri, vă-nduraţi")
• Mihai (e-mail): "Stau de mai mulţi ani în Anglia şi vă spun sincer că, de sărbătorile de Crăciun, simt cea mai mare nostalgie după anii copilăriei petrecuţi acasă, în România. Nu mă refer strict la tradiţiile noastre culinare, fiindcă şi aici putem primi sau face caltaboş, murături şi alte preparate tradiţionale. Însă mă gândesc la cele ale sufletului, la credinţă, la trăirea sărbătorilor în biserică, la slujbele care se făceau la noi, iar aici sunt atât de diferite. Vorbesc cu colegii mei de muncă, am şi prieteni englezi şi rămân uimit de cât de indiferenţi se arată faţă de aspectele care ţin de credinţă, de suflet. Sărbătoresc şi ei, însă numai în familie, cu tot felul de întâlniri, fără a pomeni de Liturghie, de Isus Cristos, de Naşterea lui. A doua zi, pe 26 decembrie, este «boxing day», când toată lumea se îmbulzeşte în magazine pentru a-şi schimba cadoul sau a cumpăra altul. Am înţeles că sensul acestei expresii ar fi altul, că cei săraci primeau în trecut de la bogaţi un "box", adică o cutie cu daruri, dar acum e totul altfel. Cadouri peste tot, comerţ, vânzări, oferte... Din păcate, a ajuns şi în ţară acest trend, dar nu e chiar ca aici. Ce să faci într-un asemenea mediu cu aşa puţină credinţă?"
Am primit această împărtăşire sinceră şi vă mulţumim că vă exprimaţi în mod sincer nemulţumirea în ceea ce priveşte modul în care mulţi oameni sărbătoresc Crăciunul în mediul britanic, şi nu numai. Se vorbeşte astăzi despre consumerism, laicizare, secularism, indiferentism şi ignoranţă religioasă. Ele se pot aplica multor creştini care uită cărui Subiect îi datorăm Crăciunul. E ca şi cum ne-am încurca în tot felul de ambalaje, însă am uita cu desăvârşire conţinutul cadoului. Este trist că s-a ajuns aici! Însă noi ştim că oamenii nu ating adevăratele bucurii sufleteşti atunci când reduc totul la întâlniri familiale şi cadouri, iar Dumnezeu este lăsat deoparte. Acolo unde trăiţi, căutaţi să vă alimentaţi credinţa cum puteţi mai bine. Nu renunţaţi la obiceiul de acasă de a merge la biserică, de a participa la Liturghii, de a povesti copiilor despre Isus, despre păstoraşi şi magi. Cântaţi colinde şi dedicaţi timp rugăciunii în familie, iar sărbătoarea pe care o aveţi îl va include şi pe Isus Cristos, Cadoul cadourilor, cel pe care ni-l face Dumnezeu tuturor.
