de av. Mihaela Ciobanu

• I. Cristescu (Iaşi). "În anul 2004, am construit o casă pe terenul proprietatea socrilor mei, iar de atunci am locuit împreună cu soţia şi copiii în acest imobil. După decesul socrilor mei, fraţii soţiei au solicitat partajarea bunurilor rămase după părinţii lor, inclusiv a casei în care locuim. Cum trebuie să procedăm ca să ne fie dat nouă acest bun?"

Potrivit art. 567 din Codul civil, proprietarul unui bun devine proprietarul a tot ce se alipeşte cu bunul ori se încorporează în acesta, dacă legea nu prevede altfel, iar conform art. 579 din acelaşi cod, orice lucrare este prezumată a fi făcută de proprietarul imobilului, cu cheltuiala sa şi că este a lui, până la proba contrară. Proba contrară se poate face când s-a constituit un drept de superficie, când proprietarul imobilului nu şi-a intabulat dreptul de proprietate asupra lucrării noi sau în alte cazuri prevăzute de lege.

Plecând de la dispoziţiile legale menţionate, imobilul casă de locuit, fiind construit pe terenul proprietatea socrilor dv., este proprietatea acestora (aceştia având un titlu de proprietate pentru teren), urmând a fi inclus în masa bunurilor succesorale în dosarul de partaj succesoral. Cu toate acestea, aveţi posibilitatea de a formula în cadrul acestui dosar o cerere prin care să solicitaţi ca instanţa să constate că acest imobil a fost construit de dv. cu cheltuiala proprie, urmând a fi scăzută valoarea acestui bun din masa partajabilă. De asemenea, având în vedere că locuiţi în acest imobil, fiind locuinţa familiei dv., puteţi să solicitaţi atribuirea suprafeţei de teren pe care este amplasat acest imobil, precum şi a suprafeţei aferentă acestui bun. Dacă terenul pe care este amplasată casa este o suprafaţă mai mare, se va solicita o expertiză topometrică care va propune mai multe loturi în aşa fel încât acestea să poată fi folosite în mod corespunzător, iar dacă există o suprafaţă mai mică de teren, puteţi solicita atribuirea întregii suprafeţe, în condiţiile în care expertul va preciza că terenul nu poate fi împărţit în mai multe loturi.

Instanţa la atribuirea bunurilor va avea în vedere dispoziţiile art. 988 din Codul de procedură civilă care prevăd că "la formarea şi atribuirea loturilor, instanţa va ţine seama, după caz, şi de acordul părţilor, mărimea cotei-părţi ce se cuvine fiecăreia din masa bunurilor de împărţit, natura bunurilor, domiciliul şi ocupaţia părţilor, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărţeala, au făcut construcţii sau îmbunătăţiri cu acordul celorlalţi coproprietari sau altele asemenea".

• D. Ionescu (Roman). "În timpul vieţii, părinţii mi-au lăsat toate bunurile printr-un testament încheiat la notariat, cu condiţia ca eu să le asigur cele necesare până la sfârşitul vieţii. Acest act poate fi anulat de fraţii mei?"

Testamentul este actul unilateral, personal şi revocabil prin care o persoană, numită testator, dispune, în una dintre formele cerute de lege, pentru timpul când nu va mai fi în viaţă (art. 1034 din Codul civil).

Testamentul încheiat de părinţii dv. poate fi anulat, întrucât fraţii sunt moştenitori rezervatari şi au dreptul prin lege la o anumită parte din moştenire denumită rezervă succesorală. Astfel, potrivit art. 1086 din Codul civil, rezerva succesorală este partea din bunurile moştenirii la care moştenitorii rezervatari au dreptul în virtutea legii, chiar împotriva voinţei defunctului, manifestată prin liberalităţi ori dezmoşteniri. Moştenitorii rezervatari sunt, conform art. 1087 din codul civil, soţul supravieţuitor, descendenţii (copiii) şi ascendenţii privilegiaţi ai defunctului (părinţii).

Având în vedere că au şi alţi copii, părinţii ar fi putut încheia un testament în favoarea dv. doar pentru cotitatea disponibilă, adică pentru acea parte din moştenire care nu este rezervată de lege. Astfel, rezerva succesorală a fiecărui moştenitor rezervatar este de jumătate din cota succesorală care, în absenţa liberalităţilor (a testamentului, în cazul dv.) sau dezmoştenirilor, i s-ar fi cuvenit ca moştenitor legal (art. 1088 din Codul civil).

Raportat la art. 1088 din Codul civil, părinţii vă puteau încheia un testament doar pe cotitatea disponibilă care este partea din bunurile moştenirii care nu este rezervată prin lege şi de care defunctul putea dispune în mod neîngrădit prin liberalităţi, adică prin testament.