Coboare roua din senin, din cer coboare Domnul sfânt!

Îmblânzeşte-te, Dumnezeule, şi nu-ţi mai aminti de fărădelegile noastre!

Iată, cetatea sfântă e pustie, jafului Sionul a fost dat.

Trist este Ierusalimul, casa sfinţilor tăi şi a slavei tale, unde te-au proslăvit pe tine părinţii noştri.

Coboare roua din senin, din cer coboare Domnul sfânt!

Greşit-am cu toţii şi sufletul ni l-am pângărit, şi am căzut ca frunza copacilor; fărădelegile noastre ca vântul ne-au spulberat, iar tu ţi-ai ascuns faţa dinaintea noastră şi ne-ai lăsat pradă răutăţii noastre.

Coboare roua din senin, din cer coboare Domnul sfânt!

Gândeşte-te, Doamne, la mâhnirea poporului tău şi dă-ni-l pe Cel Făgăduit!

Dă-ni-l pe Mielul stăpânitor al pământului, îndreaptă-l spre lăcaşul noroadelor tale, ca să ridice lanţurile robiei noastre!

Coboare roua din senin, din cer coboare Domnul sfânt!

Fii mângâiat, fii mângâiat, poporul meu, căci e aproape mântuirea ta!

Pentru ce durerea te-a doborât şi tristeţea a pătruns inima ta?

Eu te voi mântui, fii fără teamă, căci eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Sfântul lui Israel, Mântuitorul tău.

Coboare roua din senin, din cer coboare Domnul sfânt!