de sr. Monica Bogdănel, Surorile Providenţei

Crăciunul este sărbătoarea darului, a celui mai frumos dar izvorât din inima lui Dumnezeu, care "atât de mult a iubit lumea, încât l-a dat pe Fiul său unul născut" (In 3,16). În Pruncul culcat în ieslea din Betleem, Dumnezeu şi-a fixat "cortul împreună cu oamenii" (Ap 21,3) pentru a fi Emanuel, Dumnezeu-cu-noi.

Contemplarea naşterii lui Cristos ne umple sufletul de bucurie şi ne lasă învăluiţi oarecum de "magia" Crăciunului: noapte înstelată, coruri îngereşti, păstori, glas de animale... Contemplând misterul Întrupării, privirea sfinţilor se opreşte asupra Pruncului care va mântui lumea de păcate, expresia sublimă a iubirii şi a frumuseţii divine.

Unora dintre sfinţi, Dumnezeu le-a dăruit bucuria de a-l primi în braţe pe pruncul Isus. În timp ce era absorbit în rugăciune, în braţele Sfântului Anton de Padova (1195-1231) a apărut Domnul Isus, un copil nespus de frumos şi vesel pe care sfântul îl îmbrăţişa şi îl săruta, contemplându-i cu nesaţ chipul.

Sfântul Felix din Cantalice (1515-1587), umil călugăr capucin, timp de 40 de ani a străbătut străzile Romei cerşind pâine pentru confraţii săi, predicând copiilor şi ajutând pe oricine. Noaptea o petrecea adesea cufundat în rugăciune. Într-o asemenea noapte, i-a apărut în viziune Maica Domnului, care i l-a oferit în braţe pe pruncul Isus. Sfântul l-a luat şi l-a sărutat, în timp ce pruncul îi mângâia barba neîngrijită.

Sfântul Caetan din Thiene (1480-1547), sfântul Providenţei, suferea văzând decăderea Romei care cândva era sfântă, dar devenise un Babilon. A fost sfinţit preot la 36 de ani şi a celebrat prima Sfântă Liturghie în noaptea de Crăciun, în Bazilica "Santa Maria Maggiore" din Roma. În acea noapte sfântă, în timp ce se ruga în Capela ieslei, l-a primit din braţele Maicii Domnului pe pruncul Isus.

Sfântul Francisc din Assisi (1181-1226) a dorit să reprezinte la Greccio cât mai real scena naşterii lui Cristos, pentru a vedea cu ochii trupului disconfortul ieslei (cf. Celano, Vita Prima). În acea noapte de Crăciun, unul dintre cei prezenţi are o viziune: în iesle vede zăcând un copil, aproape fără viaţă, dormind; sfântul s-a apropiat şi l-a trezit din acel somn profund. Această viziune nu era în dezacord cu realitatea, căci copilul Isus, uitat în inimile multora, a fost înviat de Francisc prin înflăcărata predică despre sărăcia lui Isus şi despre iubirea sa faţă de oameni.

Sfânta Francisca Romana (1384- 1440), la vârsta de 60 de ani, în timp ce participa la Liturghie, a fost răpită de o lumină mare şi a fost condusă într-o cameră unde era Maica Domnului cu copilul Isus în vârstă de opt luni. Acesta dispărea ori de câte ori Francisca încerca să se apropie. După câteva încercări eşuate, o voce îi explică acea viziune: să-l caute pe Isus în fiecare zi şi să se înflăcăreze de iubire.

Sfânta Roza din Lima (1586-1617), conform tradiţiei, primea deseori vizita pruncului Isus care, în timp ce era ocupată cu lucrurile casnice, dialoga cu ea.

Acestea sunt doar câteva exemple. Ele ar putea continua. Privind sfinţii, observăm că sunt atât de diferiţi prin origine, cultură, educaţie, slujire în Biserică şi în societate. Şi totuşi, se aseamănă prin mesajul transmis de întreaga lor viaţă, care nu a fost altceva decât un răspuns de iubire la Iubirea divină contemplată în întrupare, în cuvânt, în Euharistie şi pe cruce, până când au ajuns la "omul desăvârşit, la măsura staturii plinătăţii lui Cristos" (Ef 4,14).

În faţa ieslei, contemplând Pruncul divin, să ne rugăm împreună cu sfinţii ca "să cunoaştem iubirea fără de margini a lui Cristos" (Ef 4,19). Iar bucuria Crăciunului ne va însoţi în fiecare zi a anului.